Expoziţie dedicată împlinirii a 110 ani de la naşterea lui Mircea Vulcănescu (1904-1952)

Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” vă invită să vizitaţi, în perioada 17 octombrie – 4 noiembrie 2014,
la sediul său central (strada Păcurari nr. 4, etaj 1), expoziţia dedicată lui Mircea Vulcănescu – filosof, sociolog şi
economist –, personalitate marcantă, de formaţie enciclopedică, a culturii române.

Mircea Vulcănescu s-a născut pe data de 3 martie (19 februarie pe stil vechi) 1904, la Bucureşti.
Într-una din scrierile sale, Traian Herseni îl califică pe discipolul lui Nae Ionescu şi al lui Dimitrie Gusti drept „unul
dintre cei mai străluciţi absolvenţi ai Facultăţii de Filosofie şi ai Facultăţii de Drept din deceniul al treilea. O
minte excepţională, de-a dreptul prodigioasă, marea lui vocaţie a fost metafizica, logica şi teoria cunoaşterii, dar a
avut preocupări paralele, în cele mai variate şi neaşteptate domenii de activitate, de la finanţe publice (a fost mult
timp director general al Vămilor, apoi al Datoriei Publice, în fine ministru adjunct la Ministerul de Finanţe), economie
politică, statistică, sociologie, istorie, pînă la etică, filosofia religiei şi teologie” (fragment preluat din
Manuscriptum, nr. 1-2, 1996).
În perioada 1941-1944, Mircea Vulcănescu ocupă funcţia de subsecretar de stat la Ministerul de Finanţe. Este arestat, în
mai 1946, împreună cu alţi foşti demnitari (miniştri şi subsecretari de stat) ai guvernului Antonescu. Este eliberat
pentru o scurtă perioadă şi arestat din nou în luna august a aceluiaşi an. În octombrie 1946 se desfăşoară procesul, iar
sentinţa pentru grupul foştilor demnitari (al doilea lot al „criminalilor de război”) este făcută publică în ziarul
Scânteia din 11 octombrie 1946. Mircea Vulcănescu este condamnat la 8 ani de temniţă grea şi confiscarea averii „în
folosul Statului, ca despăgubiri civile”. În decembrie 1947 se începe rejudecarea procesului, iar în ianuarie 1948
instanţa de judecată pronunţă, pentru Mircea Vulcănescu, aceeaşi sentinţă ca în 1946. În apărarea sa, Mircea Vulcănescu
rosteşte în faţa instanţei (pe 15 ianuarie 1948), timp de patru ore, un amplu memoriu cunoscut sub titlul Ultimul cuvânt.
Textul lui Mircea Vulcănescu este considerat a fi o adevărată lecţie de demnitate morală, precum şi un „adevărat testament
spiritual şi politic, nu numai al lui, ci şi al unei lumi atacate în însăşi durata ei” (Virgil Ierunca). Memoriul a fost
dat publicităţii prima oară în una din revistele româneşti din exil – Ethos, Paris, 1983. După 1989 a apărut în diverse
ediţii şi în România.
Mircea Vulcănescu s-a stins din viaţă la vârsta de 48 de ani, în închisoarea de la Aiud, la data de 28 octombrie 1952
(29 octombrie, conform unor surse).
Teribilele încercări ale existenţei lui Mircea Vulcănescu sunt invocate de Mircea Eliade cu următoarele cuvinte: „Când au
venit încercările, Mircea Vulcănescu le-a primit senin şi încrezător; într-un anumit fel, misterios, se integrau vieţii
lui religioase. În câteva zile – a pierdut tot: avere, glorie, situaţie socială şi academică, familie, libertate. Dar a
rămas acelaşi. Nu s-a îndoit şi nici n-a tăgăduit; a continuat să mărturisească cu aceeaşi senină fermitate credinţa şi
încrederea lui de totdeauna. Alţii, care i-au fost mai aproape, vor povesti în de-amănuntul, aici sau altă dată viaţa pe
care a trăit-o Mircea Vulcănescu în temniţă. Ce ştim cu toţii ne e de-ajuns ca să înţelegem cât de totală i-a fost
victoria. Victorie împotriva călăilor, desigur, dar mai ales victorie împotriva Morţii. Pentru că ştim cum a murit! Iar
ultimul lui mesaj din temniţă, adresat fiecăruia dintre noi, a fost acesta: «Să nu ne răzbunaţi!»…” (Mircea Eliade,
„Trepte pentru Mircea Vulcănescu”, în: Prodromos, Freiburg im Breisgau, nr. 8-9, martie 1968).

Expoziţia organizată în cadrul bibliotecii universitare ieşene urmăreşte să ilustreze „neobişnuita «deschidere» către
universurile spirituale” a lui Mircea Vulcănescu, fapt remarcat de către Mircea Eliade. În cadrul expoziţiei, scrierile
lui Vulcănescu sunt grupate pe câteva secţiuni: filosofie, religie şi etică; sociologie; economie şi istorie; o secţiune
dedicată procesului în cadrul căruia filosoful a rostit Ultimul său cuvânt. Tototdată, expoziţia este şi o invitaţie la
lectură a unor fragmente reprezentative din textul rostit de Mircea Vulcănescu în apărarea sa.