„Fără nici o îndoială, Marin Preda este unul dintre cei mai de seamă scriitori români şi una dintre cele mai de seamă personalităţi ale secolului douăzeci în ceea ce priveşte conştiinţa scriitorului în genere” (Nichita Stănescu)

„Marin Preda rămâne un strălucit exemplu de ce poate însemna cartea, cuvântul, talentul. Preda este o victorie a literaturii… o superbă victorie a literaturii care înalţă şi transformă şi fortifică” (Marin Iancu).
„Marin Preda avea o mare personalitate umană (…) O personalitate complexă, construită, cum se spune, din contraste. Dar ce mare personalitate nu este făcută din contraste?” (Eugen Simion)

„Marin Preda este un mare scriitor (…) Rămîne opera în marginea căreia nu vom înceta să medităm.” (Eugen Simion)

„Marin Preda face parte din categoria acelor scriitori care şi-au revărsat şi şi-au eternizat în operă nu numai geniul, ci şi biografia. E greu, e aproape imposibil, să mai evoci o biografie care a devenit Literatură…” (Constantin Coroiu)

„(…) Viaţa ca o pradă este cartea unui triumf, este cartea în care un scriitor ne povesteşte cum s-a creat pe el însuşi pentru a putea cuceri şi stăpîni Literatura.” (Al. Călinescu)

„(…) începînd cu Moromeţii, l-am socotit pe autorul acestei cărţi unice drept unul dintre cei mai importanţi scriitori cu care se poate mîndri literatura română, pe întreaga ei durată. (…) Marin Preda a fost cel mai mare creator epic român după Liviu Rebreanu. (…) La Marin Preda – la drumul lui de la Moromeţii pînă la Cel mai iubit dintre pămînteni, la conştiinţa şi rigoarea lui – vor trebui să se gîndească bine, înainte de a pune condeiul pe hîrtie, şi înainte de a-l ridica de pe hîrtie, toţi cei ce nu vor voi să treacă prin literatură ca umbre a unui vis.” (Geo Bogza)

„Cărţile scriitorului recunoscut ca cel mai important al perioadei postbelice erau aşteptate de public şi de confraţi, ridicînd impulsul combativ al creaţiei. (…) Marin Preda era „scriitorul”. Scriitorul adevărat care nu-şi doreşte nimic mai mult decît să rămînă scriitor şi se opune cu încrîncenare la tot ce ar putea să-l abată de la această mîndră şi grea identitate.” (Manea Norman)

„Adevărul este că Marin Preda (vorbim de creator, acela pe care îl putem citi în cărţile lui) n-a părăsit această lege morală. A dus-o cu el, de la copilărie până la moarte. Opera lui Preda (una din operele cele mai morale din câte s-au scris la noi) este construită pe un sistem de valori etice şi propune o morală ce poate fi determinată. Pe ce se bazează ea? Pe libertatea spiritului, pe dreptul la contemplaţie al omului, pe respectul valorilor fundamentale. Cărţile lui sunt pline de reflecţii privitoare la locul omului în lume.” (Eugen Simion)

„Avea gust în îmbrăcăminte. Chiar faimoasa lui pălărie – râdea cu satisfacţie când i-o remarcai – avea eleganţă, dar mai ales personalitate.” (George Macovescu)

Bibliografie:
Iancu Marin, Marin Preda: reflecţii, amintiri, confesiuni, cuvânt înainte de Eugen Negrici, Editura Academiei Române, Bucureşti, 2010.
Timpul n-a mai avut răbdare. Marin Preda, Cartea Românească, Bucureşti, 1981.