sursă imagine: https://inteng-storage.s3.amazonaws.com/images/uploads/Bohr_1920.jpg

Niels Bohr a fost un fizician teoretician danez, laureat al premiului Nobel pentru fizică in anul 1922, pentru cercetările sale privind teoria structurii atomului, cunoscută sub numele „modelul cuantificat al atomului” sau „modelul Bohr”. Această teorie este o combinaţie între modelul planetar al atomului al lui Rutherford şi teoria cuantică a radiaţiei a lui Planck.

Bohr a formulat celebrele postulate cuantice ale atomului:

1. Atomul se află în stări staţionare cu energie constantă în care nu emite radiaţie şi nu absoarbe radiaţie
2. Radiația are loc doar la tranzițiile cuantice ale atomului de pe un nivel cuantic pe altul. În cazul când atomul coboară de pe un nivel cu energie totală mai mare pe un nivel cu energie totală mai mică, are loc radiația de fotoni, iar în cazul când atomul trece de pe un nivel inferior de energie totală pe un nivel superior are loc absorbția de fotoni.

Aceste postulate au permis elucidarea problemei stabilităţii atomului, care, conform teoriei formulate de Maxwell , ar fi trebuit să se dezintegreze prin căderea electronilor radianţi pe nucleu.

O altă contribuţie a lui Bohr în fizică este formularea principiului de corespondenţă, conform căruia rezultatele din fizica clasică se pot obţine din formulele de calcul utilizate în fizica cuantică, punând condiţiile de trecere la limită de la microfizică la macrofizică.

Împreună cu Heisenberg, Bohr formulează principiul de complementaritate, conform căruia microparticula este în acelaşi timp undă şi corpuscul. Einstein nu a fost de accord cu Bohr în această privinţă, cei doi având o controversă rămasă celebră în istoria fizicii.

Bohr a participat activ la fabricarea primelor bombe atomice, în laboratoarele de la Los Alamos, abia după razboi se preocupă de aplicaţiile paşnice ale fizicii.

În ultimii ani de viaţă este interesat de noile descoperiri ale biologiei moleculare.