sursă imagine: https://www.europafm.ro/wp-content/uploads/2018/02/Dragomir-Hurmuzescu-parintele-radioului-romanesc.jpg

Dragomir Hurmuzescu a fost un fizician român a cărui activitate ştiinţifică s-a desfăşurat în domeniul radioactivităţii, radiaţiilor X şi electricităţii.

După bacalaureat se înscrie la Universitatea din Bucureşti, secţia fizică. Dupa doi ani primeşte o bursă din partea Ministerului Învăţământului pentru a-şi continua studiile la Paris. Îşi ia licenţa în fizică în 1890 şi doctoratul în ştiinţe fizice în 1896, sub îndrumarea profesorului G. Lippmann, cu teza „ Asupra unei noi determinări a raportului dintre unităţile electrostatice şi unităţile electromagnetice”. Sub îndrumarea lui Gabriel Lippmann, Hurmuzescu descoperă dielectrina, un izolator, dinamul cu voltaj mare şi electroscopul Hurmuzescu (aparat folosit de soţii Curie pentru primele experienţe asupra radiului). În 1903 Henri Becquerel a folosit electroscopul Hurmuzescu în cercetări de radioactivitate, distinse ulterior cu premiul Nobel.

La întoarcerea în ţară a fost numit profesor la Universitatea din Iaşi (1897), unde înfiinţează un nou laborator. În 1913 se transferă la Universitatea din Bucureşti. Hurmuzescu a înfiinţat primul post de radiodifuziune din România, după ce a realizat la Iaşi experimentele de comunicaţie ale lui Marconi.

Savantul Ştefan Procopiu spunea despre el : „ Universitatea din Iaşi îi datorează o parte din gloria ei, fizica îi datorează o serie de descoperiri clasice”.