MARGARETA PONI (9 martie 1889 – 12 septembrie 1973)
Fiică a savantului Petru Poni și a poetei Matilda Cugler-Poni, Margareta Poni s-a născut pe 9 martie 1889, ora 10.00 dimineața, la Iași. A avut 4 frați și 3 surori: Petru (1867-1921), Elena (1868-1919), Lucia (1878-1956), Alexandru (1879-1935), Ioan (1880-1881), Ecaterina (15 noiembrie 1882 – 10 august 1883) și Viorica (16 decembrie 1890 – octombrie 1903, decedată la vârsta de 14 ani de epilepsie). Margareta a fost al șaptelea copil al familiei Poni.
După absolvirea studiilor liceale, pleacă la Paris și urmează, între 1910 și 1912, cursurile Conservatorului de muzică şi ale Şcolii de Sculptură, fiind eleva renumitului profesor polonez Paul Maximilien Landowski, cel care a proiectat, împreună cu Gheorghe Leonida, statuia lui Cristos din Rio de Janeiro.
Cunoscătoare a 6 limbi străine (franceza, germana, spaniola, italiana, greaca și latina), Margareta Poni a urmat, în Franța, și Facultatea de Filosofie la Universitatea din Montpellier.
Întoarsă la Iaşi, în 1914, se înscrie la Facultatea de Drept de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”, pe care o finalizează în 1918.
În 1925, la îndemnul profesorului Radu Cernătescu, nepotul ei, începe să studieze chimia la secția Fizico-Chimice a Facultății de Științe din cadrul Universității „Alexandru Ioan Cuza”. În 1934, îşi susţine teza de doctorat, care este coordonată de prof. Radu Cernătescu.
Parcusul academic și științific
Despre parcursul ei academic și științific, în autobiografia scrisă în 1955, povestește:
Am fost numită preparatoare la laboratorul de Acustică și Optică a Universității din Iași la 1 septembrie 1926, iar la 1 ianuarie 1927 asistentă suplinitoare în același laborator, unde am funcționat până la 1 ianuarie 1930, când am fost transferată asistentă suplinitoare la laboratorul de Chimie Fizică și Analitică (Universitatea din Iași). Aici, la 1 april 1933, am devenit asistentă provizorie, iar la 1 februarie 1937 am devenit asistentă definitivă. Prin legea înființării Politehnicei (a raționalizării din 1938) am fost transferată la laboratorul de Chimie Analitică și Fizică a Politehnicii din Iași, unde am funcționat până la 1 iulie 1940, când am fost transferată la laboratorul de Chimie Anorganică a Universității din Iași, unde la 15 februarie 1945 am fost înaintată la gradul de șef de lucrări.
Pe data de 6 decembrie 1948, am fost numită Conferențiară de Chimie Analitică la Facultatea de Chimie din Iași, unde funcționez de la acea dată. În același timp am făcut cursuri și pentru studenții de la Farmacie, iar în 1953 pentru studenții anului II, secția Didactică, de la Facultatea de Științe Naturale.
Am fost numită pe ziua de 1 martie 1949, colaborator științific al Institutului de Chimie al Filialei Iași a Academiei Republicii Populare Române, iar pe ziua 1 iunie 1951 am fost numită șef de laborator în același institut. Pe data de 1 august 1953 am fost trecută director de secție, iar pe data de 1 mai 1954 șef de secție, cu ½ normă la aceiași instituție. (Margareta Poni, „Autobiografie”, 1955, Serviciul Județean Iași al Arhivelor Naționale)
Margareta Poni a publicat peste 80 de lucrări științifice din domeniul chimiei. Multe dintre acestea au fost scrise în limba franceză.
În colaborare cu profesorul Radu Cernătescu, nepotul ei, a îmbogăţit cursul de chimie anorganică ţinut de Petru Poni, pe care l-a publicat sub titlul „Tratat elementar de chimie anorganică” (1951). Om de vastă cultură, Margareta Poni s-a numărat printre fondatorii Filialei din Iaşi a Academiei Române (1949) şi a luat parte activă la înfiinţarea Institutului de Chimie macromoleculară „Petru Poni” din Iaşi, în cadrul căruia, timp de 22 de ani, a funcţionat ca şef de secţie.
Pentru activitatea deosebită în domeniul cercetării științifice și pentru contribuția la dezvoltarea învățământului superior, pe data de 18 august 1964, printr-un decret oficial, Margareta Poni primește distincția de Profesor universitar emerit, alături de alte persoanalități ieșene precum: scriitorul Ion Agârbiceanu, pedagogul Ștefan Bârsănescu, biologul Constantin Papp etc.
Mezina lui Petru Poni a locuit pe tot parcursul vieții în casa părintească din str. Kogălniceanu, nr. 7/9, pe care a moștenit-o de la părinții săi, și pe care a donat-o Primăriei ieșene, pe 7 septembrie 1971, cu scopul de a fi organizată ca muzeu memorial dedicat familiei Poni. În anul 1991, casa savantului Petru Poni a fost deschisă publicului sub titulatura de „Muzeul Chimiei ieşene”. În prezent muzeul poartă numele „Poni-Cernătescu”.
Ca avere am în coproprietate cu sora mea Lucia Poni pensionară, o casă moștenită de la părinți, în strada Kogălniceanu 7 b. În această casă locuiesc împreună cu familia mea compusă din sora mea, mai sus numită, Lucia Poni, pensionară, și nepotul nostru, R. Cernătescu, membru activ al Academiei R.P.R. și profesor la Universitatea din Iași. Nu am avut niciodată și nici nu avem nimic închiriat. (Margareta Poni, „Autobiografie”, 1955. Serviciul Județean Iași al Arhivelor Naționale).
Margareta Poni a încetat din viaţă la data de 12 septembrie 1973 şi a fost înmormântată în cimitirul „Eternitatea” din Iaşi, alături de părinţii săi.
Altă sursă, care poate fi consultată, referitoare la viața și activitate științifică a Margaretei Poni:
Oana Florescu, Monica Nănescu. „Prof. univ. dr. Margareta Poni (1889-1973). Mărturii de referință biografică și științifică”, Iași, Editura Palatul Culturii, 2019
Precizări privind data nașterii
Multe dintre sursele consultate precizează că data nașterii Margaretei Poni este 22 martie 1889 (incorect). Pe documentele privind studiile (cartea de student, diploma de licență, diploma de doctorat), precum și pe decizia de pensie, data nașterii este menționată ca fiind 9 martie, și nu 22 martie.
Un alt aspect interesant observat în documentele de arhivă consultate se referă la anul nașterii mezinei lui Petru Poni (1889 sau 1899). În certificatul de naștere (precum și în alte documente de arhivă), anul nașterii Margaretei Poni este trecut ca fiind 1899 (incorect). Însă, în certificat mai este precizat că tatăl său, Petru Poni (1841-1925), avea 48 de ani la acea vreme. Prin urmare, Margareta nu putea fi născută în 1899, ci cu 10 ani mai devreme, în 1889. În anul 1899, Petru Poni ar fi avut 58 de ani, nu 48 de ani, cum scrie în certificatul de naștere al fiicei sale. De asemenea, dacă mezina familiei s-ar fi născut în 1899, ar fi trebuit să urmeze cursurile Facultății de Drept la vârsta de 15 ani.
Alte dovezi care vin în sprijinul celor afirmate mai sus sunt scrisorile datate trimise de Petru Poni soției sale, Matilda, în 1889, în care amintește de fiica sa Margareta: Bacău, 12 iunie 1889
(…) Pe când îți scrieam am primit scrisoarea ta. Nu’ți poți închipui ce bucurie am avut de tot ceea ce’mi scrii și de Margareta și de ceilalți copii. Pare că ve ved pe toți. Păcat că nu’s și eu acolo și ai vide cum v’ași seruta pe toți din toate puterile și din toată inima.
P. Poni.
(Serviciul Județean Iași al Arhivelor Naționale, Fond familial Poni, Mapa Matilda Cugler-Poni, dosar nr. 119)
Iulie 1889 Duminică sara
(…) Me întrebi cum am găsit esposiția. Nu am fost decât de doue ori. Impresia ce am avut’o e că în adever întrece ori ce laude, când o consideri în totalitatea ei. În ceea ce privesce detaliele de abe de marți viu pute se încep a le vide. Când vei veni tu te voiu pute duce se vezi ce e mai remarcabil fără se ai osteneala de a căuta în acel colosal necunoscut. Aștept cu nerăbdare fotografia Mărgăricăi.
Făcut’ai și pe Lucia și Ați? Și eu trebue se me fotografiez aice. Astăzi D. Friedel mi-au cerut fotografia și am promis se i-o dau.
Spune copiilor se’mi scrie tot ce fac. Ve sărut pe toți și ve iubesc din tot sufletul.
Poni
(Serviciul Județean Iași al Arhivelor Naționale, Fond familial Poni, Mapa Matilda Cugler-Poni, dosar nr. 122)
Precizări privind data morții
Sursele consultate indică data morții ca fiind 18 septembrie 1973. Conform unui necrolog, publicat pe 15 septembrie 1973, în ziarul Flacăra Iașului, data morții e anunțată ca fiind 12 septembrie 1973, iar data înhumării 15 septembrie 1973.
Margareta Poni, la vârsta studenției. Fotografie „însuflețită” cu ajutorul unui instrument de inteligență artificială.
Sursă foto: Serviciul Județean Iași al Arhivelor Naționale
