Margareta era pasionată de muzica clasică. Acasă interpreta la pianul Bösendorfer, cunoscut și pentru calitatea sunetului, împreună cu nepotul său, Radu Cernătescu, cele mai cunoscute opere clasice din acea perioadă.
Margareta Poni participa, adesea, alături de mama ei, Matilda Cugler-Poni, la concertele susținute de George Enescu sau de alți muzicieni talentați, așa cum reiese și din corespondența zilnică pe care cele două o purtau, între anii 1910-1911, din capitala Franței, cu savantul Petru Poni, rămas în țară:
Aprilie 1911
Dragă Tătuță,
Joi sara am fost la un concert dat de Enescu și Riesler. Au cântat amândoi foarte frumos, trei sonate de Beethoven. De asemenea ne-am luat bilete și pentru festivalul Beethoven la Châtelet. Are să cânte Symphonia a 9-a cu o mie de executanți și alte bucăți. Săptămâna aceasta am auzit o mulțime de predici amestecate cu muzică (…).
O mie de sărutări de la Margareta
(Serviciul Județean Iași al Arhivelor Naționale, Fondul familial Poni, Mapa Petru Poni, dosar nr. 1042)
***
14 aprilie 1911
Asară am fost la concertul lui Enescu. Nu l-am auzit până acuma și suntem entuziasmate și eu și Margareta. A cântat fiind acompaniat de un mare artist numit Riesler și n-a cântat decât trei sonete de-a lui Beethoven, din care sonata dedicată lui Kreuzer. Cred că Enescu e cel mai mare artist pe care-l are acuma Parisul. Idee n-ai ce plăcere am simțit și eu și copila, ascultând muzica asta atât de frumoasă și executată în așa mod extraordinar. Sala era arhiplină, mai cu samă de francezi, americani, englezi și români, dar nu tare mulți. S-a aplaudat nebunește. Au fost chemări peste chemări, bine meritate, nu e vorba!
(Rodica Eugenia Anghel, „George Enescu în corespondența Poni”. În: Cronica, Anul X, nr. 37, 12 sept. 1975)
***
6 mai 1911
Aseară am fost la un concert, ca poftite, nu cu plată. Tânărul Barozzi a dat un concert. El e violonist și a avut anul trecut premiul întâi la Conservatorul de aice. E un băiat de 18 ani, dar arată mai mic și cântă admirabil. Sala de concert era tixită de lume și mai mulți francezi decât români. A fost chemat de multe ori și așa aplaudat încât a cântat o bucată mai mult la urmă. Mi-a făcut plăcere că-i român. Nu e vorbă că nu e încă artist mare ca Enescu, dar poate să devie. Să vezi ce fac oamenii când cântă Enescu! Parcă-s nebuni. O damă de aice mi-a spus că a auzit de la persoane care au văzut lucrul că niște dame, peste măsură iubitoare de muzică, i-ar fi sărutat lui Enescu mâinile după concert și de aceea poartă Enescu întotdeauna mănuși chiar și acasă la el, ca să aibă mâinile netede și albe când i le-ar săruta. Am râs mult și eu și Margareta de așa o poveste nebună, dar să mă crezi că aice o crede lumea. Un lucru e sigur că artiștii români sunt foarte apreciați aice.
(„Jurnal Parizian”. În: Almanah Convorbiri Literare, 1986)
Multe din poeziile Matildei Cugler-Poni au fost puse pe muzică de compozitori români celebri, printre care Ciprian Porumbescu, Gheorghe Dima, Ernest J. Alexandrescu, după cum povestește Margareta Poni:
După cum se știe, multe din poeziile mamei au fost puse pe muzică. Ciprian Porumbescu a compus muzica pentru zece dintre ele. Recent am ascultat la radio poezia ei „Floarea-n câmp când vestejește” pe muzică de Gheorghe Dima. Compozitorul a fost anunțat, dar autoarea poeziei n-a fost pomenită. De ce?” (Aurel Leon, „Case mărturii. În: Cronica, Anul. II, nr. 5 (52), 4 febr. 1967).
Iubitoare de artă, înzestrată cu o sensibilitate deosebită, Margareta Poni a moștenit de la mama ei, poeta Matilda Cugler-Poni, talentul scriitoricesc. Mărturie stau „încercările literare” pline de sensibilitate și emoție lăsate ca moștenire.
N-am dorit ca-n întuneric
Să lucească umbra-mi vie
Să străbată căi și veacuri
Și din neguri să revie.
Dar am vrut să scot din mine
Valuri mari de armonie
Și în ele să învălui
Pământeasca reverie.
Și-am mai vrut, ca Faust minutul,
Să-l opresc să nu mai svoare;
Să-l rețin în lut cu mâna,
Dintr-o formă trecătoare…
Și-am mai vrut să aflu cheia
Ce deschide rostul firii,
Să pătrund secretul lumii
Ce s-ascunde-n veci privirii.
Și-am mai vrut să prind ideea,
Din văzduh cum joacă-n zare
Și s-o țes în pânză vie
De cuvinte lucitoare.
Căci pe mine ce mă-ncântă
Este cântecul în sine
Și de-l cânt nu-i pentru alții
Este numai pentru mine.
Margareta Poni iubea florile. Redăm un dialog între Margareta Poni și jurnalistul Paul Lazăr, publicat în ziarul Lumea, în 1936:
Cunoașteți acea veche locuință a familiei Poni din discretul fundac Asachi? Retrasă în fundul imensei grădini ce o străjuiește, ea pare refugiul unor principese medievale.
– Cum merg straturile, d-ră Poni? (e vorba de chimista care a știut să aplice formulele reci ale laboratorului și rândurilor de flori ce le cultivă).
<<Acord aceiași atenție lui Ronsard, care a știut să compare grația femenină cu aceia a florilor admirabile.>>
În timpul conversației, culegând cu degetele lungi, albe, petalele unei flori imaginabile, murmură:
<<Mă iubește, mult, puțin, deloc, pasionat>>…
Iubesc fără predilecție toate florile, pentru că sunt fermecătoare, ca și „le souvenir d’autrefois”.
(Paul Lazăr, „Ce flori preferați, duduie?”. În: Lumea, Iași, 17 febr. 1936)
Margareta se dedica acasă artei. Mărturie stă bustul lui Petru Poni, sculptat de aceasta în gips și apoi turnat în bronz, care poate fi admirat, astăzi, la intrarea în muzeul dedicat familiilor Poni-Cernătescu.
Mezina lui Petru Poni, îndrăgostită de chimie, își continuă încă cercetările asupra sărurilor de clor la Institutul de chimie macromoleculară „Petru Poni”, iar acasă se dedică artei, neuitând că la Paris, paralel cu chimia, a studiat și sculptura, la dorința tatălui ei, fiind elevă a sculptorului Landowschi. Busturile care te întâmpină în bătrâna casă din parcul secular sunt o mărturie a armoniei în care pot conviețui știința cea mai sobră cu arta înaripată. (Leon, Aurel, „Case-mărturii”. În: Cronica, Anul 2, nr. 5, 4 febr. 1967)
Pasiunea pentru artă era împărtășită și de Lucia, sora Margaretei. În casa în care a locuit familia marelui savant, astăzi Muzeul „Poni-Cernătescu”, poate fi admirat un tablou pictat de Lucia Poni care o înfățișează pe Margareta la vârsta de 14 ani.
