Revista „Făt-Frumos” – prima publicație culturală bucovineană a prof. univ. Leca, a apărut între anii 1926 şi 1933 în Suceava, între anii 1934-1941 la Cernăuți iar între anii 1941-1944 la Râmnicu Vâlcea. Până în anul 1928, revista a apărut cu subtitlul de „revistă de literatură și folclor”, apoi subtitlul acesteia s-a schimbat în „literatură – artă – știință – viață socială”.
Aceasta avea ca scop ceea ce explică chiar redactorul, de la debut, prin articolul intitulat „Poliție literară”, mai exact „literatura nu emană decât din cultul orgoliului”, în timp ce „folclorul e o sinceritate dusă până la desinteresarea anonimatului”. Călăuzit de acest concept, a trudit pentru întocmirea unui material complex și pe cheltuială proprie, a tipărit publicația vreme de 19 ani fără întrerupere, îndeplinind împreună cu soția sa, toate funcțiile – director, redactor, autor de articole și studii, administrator, corector, expeditor etc.
În peisajul cultural interbelic, revista era apreciată pentru calitatea materialului folcloric publicat și pentru demersul teoretic, fiind comparată cu publicațiile „Grai și suflet” coordonată de O. Densușianu și „Anuarul Arhivei de Folclor”, condus de Ion Mușlea. „Făt-Frumos” a „ocrotit fenomenul cultural bucovinean […] s-a războit cu înverșunare împotriva celui mai feroce regionalism, Regionalismul Capitalei, afirmând dreptul de viață, cel puțin sufletească, al oropsitei Bucovine” („Făt Frumos”, anul X, nr. 1-2, 1935, p.3-4).
Această publicație reliefează mișcarea culturală, artistică și literară a Bucovinei, iar Zaharia E. Ar. considera: „…splendidul Făt-Frumos e câte un petec de cer românesc, alături de drastice și veninoase notițe despre actualitatea literară şi artistică. Paginile sale sunt luminoase slove pline de duh” („Glasul Bucovinei”, An.17, Nr.4421, 1934, p.2). Astfel, privită din perspectiva evoluției și a conținutului se reflectă într-o veritabilă sursă de informare pentru înțelegerea situației Bucovinei și a bucovinenilor din perioada interbelică.

Buletinul „Mihai Eminescu” – a doua revistă condusă de  Leca Morariu a debutat în anul 1930 la Cernăuți fiind consacrată exclusiv cercetării vieții și operei lui Eminescu. Fondatorul a întreprins o acțiune inedită în literatură, prin editarea acestei publicații de profil eminescian care reprezintă baza studiului științific al biografiei și operei eminesciene.
Revista este structurată în 22 de fascicole și a apărut timp de 14 ani, evidențiind o bogată colecție de articole despre Eminescu: scrisori, note, rectificări onomastice, iscălitura poetului și a părintelui său, fotografii, facsimile, documente, mărturii epistolare, studii, recenzii, documente inedite de arhivă, fragmente de texte în limba germană, ediții ale poeziilor, amintiri, etimologii, lecturi eronate, etc. Distinșii colaboratori au redat de fiecare dată, contribuții valoroase și inedite, iar rubrica „Multe și mărunte” conține note care semnalează diferite probleme controversate, greșite sau neclarificate îndeajuns.

„Fond şi Formă” – a treia revistă apărută sub direcția lui Leca Morariu, în  anul 1938 tot în Cernăuți, iar al doilea fascicol s-a tipărit 6 ani mai târziu, în Râmnicu Vâlcea.  Revista avea ca obiectiv programul de „critică generală și specială” și „specificul și pitorescul limbii”. În primul articol „Pornind la drum” editorul semnalează revolta împotriva desconsiderării muncii stăruitoare din provincie. Din cele 14 articole care alcătuiesc acest periodic, 12 aparțin editorului.