În cadrul acestei secțiuni, sunt prezentate preocupările cultural-artistice ale profesorului Leca.
*Preocupările muzicologice s-au concretizat prin studiile urmate la Conservatorul din Cernăuți, la clasa de Violoncel, iar anvergura sa culturală a continuat prin cursul pe care l-a ținut la Universitatea din Cernăuți, „Pentru cîntecul popular“.
*Climatul muzical s-a accentuat și mai mult după căsătoria cu Octavia, mezzo-soprana și pianista care a dat viață multor creații a lui Porumbescu.
*Leca este fondatorul Muzeului Porumbescu, idee care s-a conturat încă din 9 februarie 1915 (pe când era locotenent rezervist, rănit și convalescent la Viena) și a achiziționat violoncelul lui Ciprian Porumbescu. Astfel, inițiativa de a organiza un spațiu amenajat în memoria compozitorui bucovinean, a început prin stângerea fondurilor necesare, care în mare parte, s-au adunat din cărțile tipărite (pe coperta volumului „Dela noi, poveşti bucovinene”, 1915, apărut la Suceava, a inscripționat, mesajul ,,Se vinde în scopul înființării unui muzeu Ciprian Porumbescu”.
Astfel, Muzeul Porumbescu s-a deschis în anul 1926, la Cernăuți (în casa tatălui lui Leca), iar în 21 octombrie 1928 a avut loc ceremonia oficială de inaugurare a Muzeului „Ciprian Porumbescu” în Suceava.
*Tot lui Leca i se datorează și realizarea Bustului lui C. Porumbescu (a deschis o listă de subscripție prin revista „Făt-Frumos” și a adunat suma de 28.000 lei). Bustul a fost executat de prof. Ioan Cîrdei și dezvelit la 12 octombrie 1933, în Parcul central din Suceava.
Profesorul a condus Societatea muzicală „Armonia”, între anii 1930-1932 și 1942-1944. În cuvântul rostit, la 29 martie 1931, în Teatrul Național din Cernăuți, cu prilejul serbărilor jubiliare ale Societății, directorul Leca afirma „… din veșnic izvor de apă vie a răsărit și Armonia! Din setea de viață a unui neam obidit! … Din această îndărătnicie de a voi să trăiască româneşte, a odrăslit deci una din cele mai slăvite citadele culturale ale Bucovinei româneşti, și nu numai ale Bucovinei”. („Făt-Frumos”, An.6, Nr.2, 1931, p.33-34).
*La 1 decembrie 1933 a fost numit director al Teatrului Național din Cernăuți, funcție care i-a adus multe provocări, pentru că în acea perioadă, țara se afla în plină criză economică. Astfel, a întocmit un repertoriu pentru a atrage publicul, s-a ocupat de organizarea a numeroase manifestări, iar în anul 1934 s-au jucat 24 de premiere, printre alte spectacole. De asemenea, a organizat un turneu cu opereta „Baba Hârca” de Matei Millo prin orașele Bucovinei și la Hotin. Anul următor, la 31 martie, teatrul a fost desființat, în ciuda insistențelor intelectualilor bucovineni. Acest aspect este evidențiat de comunicatul „Desființarea Teatrului Național din Cernăuți” prezentat de directorul Leca, Consilului de administrație, în ședința din 25 martie 1935 și publicat în „Făt-Frumos”, An.10, Nr.1-2, 1935, p.73-76, precum și articolul „Campania împotriva Teatrului Național din Cernăuți” semnat de Victor Morariu, apărut în aceeași revistă, la paginile 81-82.
*După pensionare, a desfășurat o activitate muzicală acerbă (peste 130 de concerte) și a activat ca profesor de violoncel la Școala de Muzică și Arte Plastice din Râmnicu Vâlcea.
*În anul 1949 a devenit membru de bază al Orchestrei Ateneului Popular, susținând numeroase spectacole.
*A fondat și a condus împreună cu soția, în anul 1951, Orchestra semisimfonică a oraşului vâlcean și în acelaşi an, a fost angajat ca profesor de violoncel la Căminul Cultural.
