Conferință
Expoziție de carte
Repere biografice
Activitate științifică
Însemnări ieșene
Biblioteca digitală
Arhivă

11 Mai 1936
St. Domnule Bogdan,

Dorind să punem figura lui Vasile Lupu în numărul viitor al revistei „Însemnări ieşene” am constatat cu surprindere că în tot Iaşul nu se găseşte un singur clişeu al acestui domnitor. Cum timpul e scurt nu mai avem timp să-l facem noi acuma. De aceea vă rog, dacă aveţi Dv. unul, să ni-l împrumutaţi pentru cîteva zile.
Odată cu mulţămiri vă rog să primiţi salutările mele distinse.

Dr. Gr. T. Popa

Scrisoare adresată de Grigore T. Popa lui N.A. Bogdan, 1936
Document din colecţiile Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” Iaşi, Colecţii Speciale, Fondul „N.A. Bogdan”

14 Mai 1936
St. Domnule Bogdan,

Vă înapoez clişeul lui Vasile Lupu, pentru care vă mulţămesc atît în numele meu cît şi al Redacţiei Rev. Însemnări Ieşene. A ieşit foarte bine şi ne-aţi făcut un mare serviciu.

Cu cele mai distinse salutări
Dr. Gr. T. Popa

Scrisoare adresată de Grigore T. Popa lui N.A. Bogdan, 1936
Document din colecţiile Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” Iaşi, Colecţii Speciale, Fondul „N.A. Bogdan”

UNIVERSITATEA DIN IAŞI
FACULTATEA DE MEDICINĂ
INSTITUTUL DE ANATOMIE
CABINETUL DIRECTORULUI

8 Februarie 1936.
Iubite Domnule Rector,

Regret că în momentul în care vi se aduce un omagiu colectiv nu pot fi de faţă ca să vă spun direct gîndul meu.
Mă asociez însă pe această cale şi vă trimit o sinceră felicitare cu prilejul împlinirei celor 60 de ani.
Oricîte diferenţe şi neînţelegeri ar fi între oameni în cursul unei vieţi – şi între noi au fost şi pot să mai fie unele – sînt însă momente de socoteală a trecutului cînd chiar şi adversarii trebue să-şi recunoască meritele şi serviciile. Adversari la drept vorbind n’am fost noi şi nu văd cum am fi; dar eu ştiu că v-am fost elev şi că vă datorez Dv. cunoştinţa limbei germane, precum şi o anumită disciplină spirituală, pe care încă din liceu mi-aţi infiltrat-o.
La împlinirea celor 60 de ani, n’am alt dar de oferit decît recunoştinţa mea şi pe aceea v-o ofer deplin.
Să trăiţi încă mulţi ani fericiţi, în complectă sănătate şi satisfacţie.

Dr. Gr. T. Popa
Directorul Institutului de Anatomie
Facultatea de Medicină.

Scrisoare adresată de Gr. T. Popa lui Traian Bratu, la împlinrea vârstei de 60 de ani
Document din colecţiile Bibliotecii Centrale Universitare „Mihai Eminescu” Iaşi, Colecţii Speciale

Iaşi 19 Dec.
Dragă Domnule Doctor,

Coperta îmi pare foarte bună. Numai jos la stânga, sunt de părere să punem Note: (cu două puncte, fără „critice şi informative”, cuvinte care mănâncă din spaţiul rezervat titlurilor notelor). De asemenea, cuvântul Note: trebue situat cam la un centimetru mai sus – ca să încapă apoi două sau chiar trei rânduri cu petit, în dreptul lui.
Pe contra-pagină (coperta interioară) textul dela „Pentru autori” era prea lung. Sunt sigur că trebue mai scurt şi că e bine să se admită scurtările făcute de mine ( – cum se vede pe modelul tipărit).
Sunt oricând la dispoziţa Dtale şi a Dlui Sadoveanu, să ne întâlnim. Numai să-mi spuneţi locul, ziua şi ora, la vreme.
Al Dtale cu toată dragostea Topîrceanu

Scrisoare a lui G. Topîrceanu către Gr.T. Popa referitoare la Însemnări ieşene, probabil decembrie 1935 Arhivele Naţionale Iaşi, fond. Gr. T. Popa

Domnilor M. Sadoveanu şi G. Topîrceanu:

Vă rog f. mult să examinaţi alăturata probă de „corp 9” pentru Note. Dacă vă place vă rog să-mi spuneţi ca să pot da la cules ce s’a primit pînă acuma pentru no. 3.
Asemeni să-mi spuneţi ce credeţi pentru no. 3: să-l scoatem tot în 3000 exemplare şi tot în 3 coale? Eu aş fi pentru 2 mii. Dar mi-ar plăcea să poată eşi tot în 3 coale.
În tot cazul Dumineca la 10 ½ rămîne să ne întîlnim la Institut.
Cu cele mai bune salutări şi sinceră prietenie
Dr. Gr.T. Popa
(15/I-936) Litera aleasă pentru „Note” mi se pare foarte bună. Cu dragoste, Topîrceanu
Da. Ne vedem Duminică
        S.


Scrisoare a lui Gr.T. Popa adresată lui M. Sadoveanu şi G. Topîrceanu. Din răspunsul lui Topîrceanu, pe aceeaşi pagină, data: 15 ianuarie 1936
  Arhivele Naţionale Iaşi, fond. Gr. T. Popa

Cluj, 8.I.1934
Mult stimate Domnule Coleg,

Un prieten al meu, cetitor zilnic al Epocii din Bucureşti, mi-a trimis zilele trecute un dosar care cuprinde 51 articole publicate de Dta în acel ziar, asupra învăţământului. În primul moment în care am putut răspunde şi o după amiază liberă, am şi căutat să citesc acest material vast, care m’a interesat dela un capăt la altul, într-o măsură nespus de mare. Terminând tocmai în aceste momente citirea nu vreau să trec la altă ocupaţiune, înainte de ţi-aş adresa câteva cuvinte.

Mai întâi de toate, dă-mi voie, Domnule coleg, să-ţi mulţumesc, ca cetăţean, pentru munca serioasă pe care ai făcut-o prin aceste articole crude, dar pline de adevăr şi de patriotism. În vremurile noastre puţini oameni îşi mai iau osteneala de a stărui asupra problemelor publice cu atâta inimă şi pricepere.
În rândul al doilea, ţin să-ţi declar că găsesc la locul lor, aproape în întregime soluţiile indicate de Dta în ultimele articole. Cetindu-le, am avut mare satisfacţie, căci, pe vremuri, şi eu m’am ocupat de astfel de chestiuni cu aceeaşi pasiune ca şi Dta, stabilind aceleaşi măsuri pe care le găsesc acum în articolele Dtale.
În rândul al treilea: cred că articolele acestea ar trebui publicate şi în broşură şi dedicate Aceluiaşi de la care aştept şi eu [indescifrabil] relelor. În gazete, astfel de probleme se pierd; puţină lume le urmăreşte. Şi e păcat ca gânduri atât de limpezi, în chestiuni atât de mari, să rămâie fără nici un răsunet puternic şi decisiv.
Şi eu m’am adresat pe vremuri Regelui în chestiune de învăţământ, care te presează acum pe Dta. E adevărat că rezultatul n’a fost cel aşteptat; totuş am cel puţin satisfacţia că mi-am făcut întreaga datorie faţă de idei scumpe mie.
Poate că te interesează şi pe Dta luptele date de mine pe acest teren, de aceea îmi permit a-ţi remite câteva broşuri, în care ele au fost fixate. La pg 92 a broşurii despre Universitatea din Cluj vei găsi un document relativ la o problemă esenţială pe care o tratezi şi Dta şi cu privire la care eu mi-am spus cuvântul înainte cu 13 ani. Neascultându-mi-se acel cuvânt, eu mi-am dat demisia din postul de director al Seminarului pedagogic, şi mi-am menţinut-o lăsând altora răspunderea pentru modul cum s’a făcut pregătirea şi perfecţionarea corpului didactic.
Închei aceste rânduri cu rugămintea să lupţi mai departe. Probabil că te voi ajuta şi eu pe vre-o cale oarecare.- Al Dtale, cu cele mai călduroase şi sincere salutări
                 Prof. Onisifor Ghibu

Scrisoarea lui Onisifor Ghibu (1883-1972) adresată lui Gr.T. Popa în data de 8 ianuarie 1934
Arhivele Naţionale Iaşi, fond. Gr. T. Popa

31. Ian. 933. Iaşi
Stimate Domnule Coleg,

Deşi de la Rectorat, îmi permit a vă scrie cele ce urmează nu ca Rector şi departe de gîndul de a încerca măcar o impietare asupra libertăţii conştiinţei Dvoastră (am dat dovezi în vremuri grele că această libertate îmi este sfîntă), ci în calitatea mea de coleg, cu care împărtăşiţi dragostea sinceră pentru a noastră Alma Mater, şi- dacă-mi este îngăduit- ca fost dascăl al Dvoastră.
Mi se spune că Duminica viitoare voiţi a ţinea o conferinţă în Aulă despre „ambulantism şi învăţământ”.
Şi mă întreb şi vă rog să va punctaţi şi Dvoastră întrebarea:
E acum momentul de a discuta în public această chestiune? Doar noi tocmai aseară am hotărît a o discuta între noi Luni, deci ziua următoarea conferinţei Dvoastră.
Cînd este clar ca lumina zilei, că o îmbunătăţire a păcatelor reale, de care suferă Universităţile, toate, nu numai a noastră, nu poate porni din afară, ci numai din sînul fiecăreia în parte, cred că este un păcat săvîrşit în contra iubirei, de care o înconjurăm, orice punere în discuţie publică a relelor din Universitate, înainte de a se fi epuisat toate posibilităţile de vindecare din şi prin ea însăşi. Spălarea rufelor murdare în public – iertaţi-mi expresia, dar e prea încetăţenită – nu poate face decât rău, căci atrage ochiul public şi asupra profesorilor, slavă Domnului, destul de numeroşi, care i se jertfesc şi-i fac cinste.
Eu unul consider, de pildă, cazul Pascu ca ceva de natură de a ştirbi în mod grav prestigiul Universităţii, şi totuşi am desaprobat totdeauna aducerea acestei chestiuni în public, înainte ca justiţia şi toate organele prevăzute de legea învăţămîntului să-şi fi spus cuvîntul.
Şi tot aşa consecinţele, nu ale ambulantismului, ci ale neîndeplinirii datoriei din partea unora dintre colegi, trebuesc discutate între noi şi numai in extremis, cînd toate încercările se vor fi dovedit zadarnice, pot şi trebue să fie aduse în discuţie publică.
Discuţia publică atrage ură şi dispreţ asupra întregii instituţiuni, în care sunt doar şi atîtea şi atîtea elemente distinse, şi e păcat să dăm foc clădirei întregi din cauza cîtorva şobolani, care s’au cuibărit în ea.
Nici din punctul de vedere al tineretului universitar nu-i bine să zdruncinăm cu desăvîrşire încrederea ce trebue să aibă în noi şi prestigiul şi autoritatea catedrelor, de pe care profesăm şi noi.
Iată, stimate Domnule coleg, gîndurile care mă frămîntă. Nădăjduesc, că nu-mi veţi lua în nume de rău îndrăzneala de a vi le împărtăşi, căci  îndrăzneala aceasta este izvorîtă numai din dragostea ce port Universităţii, care pentru a doua oară mi-a făcut cinstea de a mă alege Rector al ei şi căreia de 25 de ani, împliniţi tocmai în luna, cînd am fost ales a doua oară, i-am închinat tot ce a fost mai bun în mine
            Cu cele mai alese salutări colegiale
            Al dvoastră Traian Bratu

Scrisoare adresată lui Gr. T. Popa de către Traian Bratu, ianuarie 1933
Arhivele Naţionale Iaşi, fond. Gr. T. Popa

8 maiu 1944
Pucioasa

Iubite Prietine,

În penultimul bombardament al Capitalei, casa mea din Witting, după înştiinţarea telefonică ce am avut dela familia soţiei mele, a fost atinsă din nou. E de nelocuit acum, totuşi mobilele şi cărţile au rămas neatinse şi ar putea fi salvate, dacă a le transporta aiurea ar însemna o salvare. Văd că problema unei locuinţe în Bucureşti devine aproape de nerezolvat după atâta distrugere. Nu ştiu ce am să fac. Pe de altă parte, acţiunea aviaţiei anglo-americane ia un caracter aşa de sălbatic, încât mă întreb dacă ar putea fi cruţaţi cei împrăştiaţi în sate şi orăşele. Ne aflăm în plină barbarie a civilizaţiei tehnice.
Scrisoarea Dtale mi-a făcut bine în singurătatea de aici. Ne simţim, eu şi soţia mea, deosebit de singuri într’o prea mare îmbulzeală de lume.
Aflu chiar acum că ast’noapte a fost din nou bombardată gara de nord. Probabil că ce a mai rămas din casa în care am locuit s’a prăbuşit.
Dacă poţi, mai dă-mi veşti.
Îţi doresc sănătate. Salutări respectuoase doamnei
Al domniei tale, Mihail Sadoveanu


Scrisoare adresată lui Gr. T. Popa de către Mihail Sadoveanu în timpul celui de-al doilea război mondial, 1944
Arhivele Naţionale Iaşi, fond. Gr. T. Popa
 

1 mai 1936.
Iubite Domnule Doctor,

Ne vom întâlni, de sigur Luni sau Marţi (când vei hotărî D-ta), dacă până atunci eşti aşa de ocupat; azi tot nu s’ar fi putut, căci şi Sadoveanu are un Consiliu la Teatru. Eu, dacă nu primesc nimic până Luni la prânz, voi veni Marţi fără invitaţie, din oficiu adică.
Ultimul no. (9) este excelent – inclusiv articolul şi notele D-tale. Preţul însă este prea mare, pentru obişnuinţele cetitorilor (cari nu-şi dau seama că materialul este îndesat, ci se iau mai ales după aparenţa, prea puţin voluminoasă a revistei) şi asta ar putea influenţa în rău vânzarea cu numărul şi răspândirea ei.
Personal, un singur lucru m’a supărat însă şi chiar m’a revoltat. Am găsit iniţialele mele (g.t.) subt o notiţă cu caracter polemic, cu pretenţie de sarcasm (ieftin) la coadă – şi slab scrisă!
Oricare cetitor văzând acele iniţiale se va gândi, natural, la mine –că’s şi mai cunoscut decât Traian Gheorghiu şi am şi numele pe copertă. Nimănui n’o să-i treacă prin minte că autorul este…gheorghiu traian. Şi de i-ar trece prin minte, n’ar crede – căci iscălitura trebuia să fie în acest caz tr. gh. sau cel mult gh.tr. (dacă vrea să creeze o uşoară confuzie şi să fie şi…diplomat); în nici un caz g.t. – adică deadreptul, cu amândouă labele, ca căţelul.
Din partea celui care a iscălit aşa intenţionat (probă că şi-a inversat şi ordinea iniţialelor), făcând cu ochiul a fineţă şi a ghiduşie, – gestul constituie o dublă grosolănie. A vrut să-mi atribuie mie şi stilul lui (cu „spirit” cu tot) şi atitudinea lui politică, „convingerile” lui; să mă târască cu sila într-o polemică, să mă tragă în lupta dintre gorile (de care eu, ca scriitor, vreau să mă ţin cât mai departe); să râdă pe subt mustaţă: „Nu vrea T. să ia atitudine, dar acum i-am făcut’o!” – Şi asta, la mine acasă!
De sigur că D-ta, având toate pe capul D-tale, n’ai băgat de seamă. Dar ce mi se pare curios este că, ultima oară când am văzut corecturile, notiţa asta nu era acolo. Se vede că a fost dată în ultimul moment, după plecarea noastră…
Acum, lăsând la o parte chestia cu iscălitura echivocă, la care s’ar putea remedia pe viitor obligând (pe cei străini de redacţie) să aibă obraz şi să-şi iscălească en toutes lettres notele cu caracter polemic, în care pornesc la atac şi la propagandă (ca nu cumva prin aerul lor „impersonal” să angajeze revista  în cine ştie ce alte „atitudini” surprinzătoare), – îţi atrag prieteneşte luarea-aminte asupra inconvenientului şi primejdiei pe care le prezintă pentru revistă în orice moment faptul că unii vor să-i dea cu orice preţ un caracter militant, în locul celui strict cultural – de ştiinţă şi literatură.
Eu unul am pornit alături de Dv cu ideia că vom colabora la o revistă ştiinţifică şi literară, departe de luptele şi urletele din jurul nostru.
(Am şi eu păreri şi convingeri ca cetăţean – dar pe acestea mi le exprim, dacă e nevoe, la vot şi la gazetă, aşa cum şi atunci când voi crede eu de cuviinţă – nu după sugestia unui Popescu oarecare şi nici mai ales forţat sau dus de nas!)
Dacă revista nu-şi păstrează uneori această linie, (riscând să îndepărteze de ea grupuri importante de cetitori cari ar avea alte opinii sociale şi politice), eu închid ochii când e vorba de Sadoveanu şi de Dta, de şi ştiu că rău faceţi, – fiindcă cu Sad. sunt vechi prieten iar pe D-ta te iubesc. Dar ca să vie şi alţii, străini, de pe dinafară, să-şi joace mendrele şi să facă propagandă pentru ideile lor politice, pe spatele literaturii noastre, – asta nu se poate. Voi scrie în curând un articol de profesie de credinţă, ca scriitor, – în ce mă priveşte personal. Şi voi căuta să dau o formă juridică învoielii dintre noi trei, unde să fixăm şi moralmente drepturile şi îndatoririle fiecăruia. Căci eu sunt nepăsător numai în aparenţă – dar în realitate sunt foarte atent. Al Dtale cu dragoste G.T.

Scrisoare adresată de G. Topîrceanu lui Gr.T. Popa, în primul an de apariţie al Însemnărilor ieşene
Arhivele Naţionale Iaşi, fond. Gr. T. Popa

XV

Din America

La Chicago [Activism şi Maşinism]

N-am să repet aici consideraţiile, de-atîtea ori făcute de teoreticienii socialismului, asupra influenţei enorme pe care o exercită „maşina” în desvoltarea unei societăţi. O să fac numai observaţiile mele eşite din contactul direct cu viaţa sprijinită pe maşinism. Am fost isbit chiar de la începutul şederei mele în America de marea diferenţă de viteză, cu care se execută orice acţiune. Şi aici rar sîntem victimele cuvintelor, cari, în aceeaşi formă, închid înţelesuri enorm de diferite – de vreme ce nu avem termeni pentru grade şi cantităţi. Dacă întrebuinţăm perifrasa, elementul subiectiv intervine şi face suspect şi pe cea mai bună credinţă. Şi cînd punem cifre prea puţine minţi, dintre cele cari nu se plictisesc, pot prinde însemnătatea lor. Superficial, oricine poate spune „da ce noi n-avem maşini? N-avem elementele progresului? Ia uite: tren, tramvai, telegraf, telefon, calorifer, străzi, paratrăsnet, ochelari şi closet!” Da cum să nu le aveam! Aici intervine valoarea cuvintelor, profund deosebitoare. Tramvai…tramvai…însă la Bucureşti îl aştepţi 10 minute şi adesea ori mai mult, pe cînd la New-York şi Chicago la fiecare 2 minute, precis, matematic, ai unul. Şi viteza, comparată e 1 la 4. Numim „vespasiană” ceva cu desăvîrşire respingător, care infectează o jumătate de stradă şi care funcţionează mai mult pe dinafară; cu acelaş cuvînt parisienii numesc nişte colţuri perfect curate, bine întreţinute.; la Londra ce ar fi de numit vespasiană e ascuns sub pămînt, prevăzut cu apă curgătoare continuă şi îngrijită în chipul cel mai ales; iar la New-York vespasiana e „closet” şi e scoasă cu desăvîrşire din stradă, pusă în clădiri, unde ori cine are intrare. Şi noi ca să pomenim atîtea lucruri diferit organizate, tot aceeaşi vorbă întrebuinţăm. De asta elementele noastre de progres putem zice că aproape nu există [tren, tramvai, telegraf, telefon etc.] cînd le comparăm cu cele de pe unde sînt. Şi putem înţelege astfel cum ritmul, mişcarea, iuţeala oricărui act îndeplinit în societatea Americană e cu totul în alte proporţii de ale noastre. O societate complicată, din vremurile noastre, cere în primul rind precisie de execuţie în toate ramurile de activitate. Fără această precisie starea generală poate fi chiar mai proastă decît în societăţile patriarhale. Precizia asta e un caracter al societăţii americane. Minutele acolo sînt socotite toate şi ţinute în seamă. Nu se fixează ceasul unei întîlniri la 8 pentru a începe

Arhiva Dr. Richard Constantinescu

XVII

Din America

La Chicago [Prohibiţia]

Problema alcoolismului e o problemă a tuturor timpurilor şi deslegarea ei ar fi un mare pas înainte pe drumul civilizaţiei. Această problemă însă nu are aceeaşi însemnătate peste tot, gradul de alcoolizare fiind foarte diferit după popor şi după loc. Iată problema asta în America. Prin lege alcoolul este oprit. Nici bere, nici vin, nici un fel de combinaţie alcoolică tare. Nu există decît alcool rectificat în farmacii, care e destinat scopurilor industriale şi medicale şi care nu se vinde decît cu autorizaţie specială. Mai sînt şi concesionări anumite pentru cultele cari întrebuinţează vinul la slujba religioasă şi pentru obţinerea acestui privilegiu, de a vinde vin bisericei, este o mare concurenţă.
Lipsa alcoolului dă societăţei o înfăţişare paticulară. Mai întîi lipsesc crîşmele [saloon] şi odată cu ele a dispărut obiceiul aperitivelor. În locul lor s-au instalat, ceea ce noi traducem, în vorbele noastre, farmacii, pe limba lor „drug stores”. Nu există stradă cît de mică fără mai multe localuri de astea. În ele se vînd felurite lucruri dintre cele mai disparate: articole de tualetă, substanţe farmaceutice, aparate de ras, prajituri şi bomboane, unele articole de papetărie, accesorii pentru fotografie, se developează filme şi se vînd băuturi răcoritoare. Aceste băuturi sînt tipic americane şi varietatea lor e surprinzătoare. Limonăzi de multe feluri, siropuri diverse şi combinaţii cu îngheţată. În special sînt două amestecuri mai frecvente: „Chocolate-ice-cream-soda”, un preparat făcut din sifon, sirop şi îngheţată; şi „malted- milk- soda”, combinaţie în care intră lapte, sifon, unt, ba pun şi gălbenuş de ouă în ea, plus îngheţată. Îngheţata în general este întrebuinţată într’o măsură neînchipuită. Şi vara şi iarna ea intră în alimentaţia americană aproape la fiecare masă. În permanenţă vei găsi în aceste drug-stores oameni luînd cîte un răcoritor de acesta. Dar nefiind alcool în ele dînşii nu pot prelungi băutura şi nici nu pot cădea în semistupiditatea beţivilor cari

Arhiva Dr. Richard Constantinescu

Draga mea Florică,

 

Iată a doua săptămînă de cînd sînt fugar din faţa poliţiei „democratice” care pune oamenii la celulă mai înainte de a-i judeca, îi chinuie ţinîndu-i în condiţii îngrozitoare (cum am auzit că a făcut cu cei pe care i-a prins) şi toate acestea în numele libertăţii şi a justiţiei! Eu personal mă simt destul de bine, în afară de tristeţea pe care o am că sînt despărţit de tine şi de copii. Cînd vine Grigorel am o bucurie de copil şi vă simt prin el pe toţi. E grozav să te ştii urmărit, să te simţi neliber: nu apar la fereastră, nu ridic storurile cînd e lumină înăuntru, nu pot ieşi în stradă, nu pot comunica.

Am însă o mare mîngîiere văzînd cît de drăguţi sînt oamenii cu mine, ce sentimente adevărat umane şi simpatie adîncă îmi arată. Asta îmi dă încredere în viitor şi mă face să sper că omenia va învinge barbaria.

Citesc şi scriu mereu. Am început conferinţa pentru Academia de Medicină şi acum e aproape de sfîrşit. Îm face impresia că am făcut-o destul de bună. După ce o termin voi trimite-o Drei Ungureanu să o bată la maşină sau îl voi ruga pe Grigorel s’o bată. După aceasta, dacă va dura mizeria asta, mă voi apuca de alte lucrări (mai ales cele cu conţinut filosofic).

Concediul meu este de la 10 mai la 10 Iunie, apoi urmează (cu diferenţă de 10 zile) examenele şi vacanţa. Desigur dacă va fi nevoie, voi prelungi concediul.

Ce-mi scrii tu de Marilena cred că este foarte bine. Să de ducă la Dr. B. dacă o invită, şi sînt sigur că îi va folosi foarte mult viaţa la ţară. Cît despre alte planuri mai îndepărtate nu ştiu dacă ele se pot pune acuma. Vom vedea mai tîrziu.

Te văd, din scris, că esti foarte tristă. Te rog să nu fii, să te reculegi. Trebuie să-ţi faci socoteala că suferinţa asta de azi ne onorează şi dă vieţii noastre un senz mai înalt. Tu ştii mai bine decît oricine, că dacă aş fi consimţit să fac transacţii, să calc peste conştiinţa mea, azi aş fi huzurit pe oricare bancă înaltă pe care aş fi voit să mă cocoţ. În schimb aş fi avut un suflet prostituat şi o conştiinţă morală tulbure. Eu tot mai nădăjduiesc în triumful dreptăţii şi al adevărului şi atunci cred că cu toţii ne vom simţi bine.

Dacă te vei duce acasă, atunci să stea cu tine noaptea şi Puiu cu Florinica. Eu cred însă că de familiile noastre nu se vor anina, căci ar fi să inaugureze un sistem şi mai barbar, pe care pînă azi l-au evitat.

Acum te rog să-mi trimiţi o pereche de schimburi, în locul celui pe care ţi-l trimit eu. O pereche de ciorapi, o batistă. Încolo n’am nevoie de nimic. Mai tîrziu poate ceva bani. Tot ce-ţi cer este să fii curajoasă ca totdeauna şi să ai încredere în Destin (vorba lui Feldianu). Mulţămesc şi eu prietenilor care te găsduiesc, cari dovedesc prin asta o iubire adevărată faţă de noi şi un curaj civic înalt. Abea aştept să-i revăd.

Sărut pe copii pe toţi şi îi doresc. Te sărut şi pe tine şi te doresc de asemeni.

                                                Te îmbrăţis, al tău Grigore.

P.S. Sărutări de mîni şi amiciţie găzduitorilor tăi şi copiilor toată simpatia.

 

 

Scrisoarea lui Gr.T. Popa adresată soţiei, în 1947, după două săptămâni de când stătea ascuns la prieteni.

 

Arhiva Dr. Richard Constantinescu

Onorată Doamnă şi Iubite Domnule Dr. Djuvara,

 

 

Plec cu regret din casa Dv. ‚’i cu convingerea că voi ţine minte întotdeauna distinsa Dv. ospitalitate.

M-am simţit ca în familia mea şi cer iertare dacă într-o măsură oarecare totuşi vă voi fi stingherit.

Sper să se stingă furtuna asta nechibzuită şi să ne putem vedea apoi mai des şi în alte condiţii.

Mulţămindu-vă încă o dată, rog pe Doamna să primească sărutări de mîni şi pe dl. Dr. să primească sentimentele mele de sinceră prietenie.

 

Fără dată şi fără iscălitură…et pout cause!

 

 

Scrisoarea lui Gr.T. Popa adresată prietenilor (fam. dr. Djuvara) care l-au găzduit în perioada în care a stat ascuns

 

Arhiva Dr. Richard Constantinescu

 

©2023 Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” Iași

Folosim cookie-uri pentru a-ți oferi cea mai bună experiență pe site-ul nostru web.

Poți afla mai multe despre cookie-urile pe care le folosim sau să le dezactivezi în setări.

Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu" Iaşi
Powered by  GDPR Cookie Compliance
Prezentare generală a confidențialității

Acest site folosește cookie-uri pentru a-ți putea oferi cea mai bună experiență în utilizare. Informațiile cookie sunt stocate în navigatorul tău și au rolul de a te recunoaște când te întorci pe site-ul nostru și de a ajuta echipa noastră să înțeleagă care sunt secțiunile site-ului pe care le găsești mai interesante și mai utile.

Mai multe detalii despre Politica noastră de Confidențialitate .

Cookie-urile strict necesare

Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.

Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.

Politică cookie-uri

Mai multe informații despre Politica Cookie-uri