Draga mea Florică,
Iată a doua săptămînă de cînd sînt fugar din faţa poliţiei „democratice” care pune oamenii la celulă mai înainte de a-i judeca, îi chinuie ţinîndu-i în condiţii îngrozitoare (cum am auzit că a făcut cu cei pe care i-a prins) şi toate acestea în numele libertăţii şi a justiţiei! Eu personal mă simt destul de bine, în afară de tristeţea pe care o am că sînt despărţit de tine şi de copii. Cînd vine Grigorel am o bucurie de copil şi vă simt prin el pe toţi. E grozav să te ştii urmărit, să te simţi neliber: nu apar la fereastră, nu ridic storurile cînd e lumină înăuntru, nu pot ieşi în stradă, nu pot comunica.
Am însă o mare mîngîiere văzînd cît de drăguţi sînt oamenii cu mine, ce sentimente adevărat umane şi simpatie adîncă îmi arată. Asta îmi dă încredere în viitor şi mă face să sper că omenia va învinge barbaria.
Citesc şi scriu mereu. Am început conferinţa pentru Academia de Medicină şi acum e aproape de sfîrşit. Îm face impresia că am făcut-o destul de bună. După ce o termin voi trimite-o Drei Ungureanu să o bată la maşină sau îl voi ruga pe Grigorel s’o bată. După aceasta, dacă va dura mizeria asta, mă voi apuca de alte lucrări (mai ales cele cu conţinut filosofic).
Concediul meu este de la 10 mai la 10 Iunie, apoi urmează (cu diferenţă de 10 zile) examenele şi vacanţa. Desigur dacă va fi nevoie, voi prelungi concediul.
Ce-mi scrii tu de Marilena cred că este foarte bine. Să de ducă la Dr. B. dacă o invită, şi sînt sigur că îi va folosi foarte mult viaţa la ţară. Cît despre alte planuri mai îndepărtate nu ştiu dacă ele se pot pune acuma. Vom vedea mai tîrziu.
Te văd, din scris, că esti foarte tristă. Te rog să nu fii, să te reculegi. Trebuie să-ţi faci socoteala că suferinţa asta de azi ne onorează şi dă vieţii noastre un senz mai înalt. Tu ştii mai bine decît oricine, că dacă aş fi consimţit să fac transacţii, să calc peste conştiinţa mea, azi aş fi huzurit pe oricare bancă înaltă pe care aş fi voit să mă cocoţ. În schimb aş fi avut un suflet prostituat şi o conştiinţă morală tulbure. Eu tot mai nădăjduiesc în triumful dreptăţii şi al adevărului şi atunci cred că cu toţii ne vom simţi bine.
Dacă te vei duce acasă, atunci să stea cu tine noaptea şi Puiu cu Florinica. Eu cred însă că de familiile noastre nu se vor anina, căci ar fi să inaugureze un sistem şi mai barbar, pe care pînă azi l-au evitat.
Acum te rog să-mi trimiţi o pereche de schimburi, în locul celui pe care ţi-l trimit eu. O pereche de ciorapi, o batistă. Încolo n’am nevoie de nimic. Mai tîrziu poate ceva bani. Tot ce-ţi cer este să fii curajoasă ca totdeauna şi să ai încredere în Destin (vorba lui Feldianu). Mulţămesc şi eu prietenilor care te găsduiesc, cari dovedesc prin asta o iubire adevărată faţă de noi şi un curaj civic înalt. Abea aştept să-i revăd.
Sărut pe copii pe toţi şi îi doresc. Te sărut şi pe tine şi te doresc de asemeni.
Te îmbrăţis, al tău Grigore.
P.S. Sărutări de mîni şi amiciţie găzduitorilor tăi şi copiilor toată simpatia.
Scrisoarea lui Gr.T. Popa adresată soţiei, în 1947, după două săptămâni de când stătea ascuns la prieteni.
Arhiva Dr. Richard Constantinescu