Ne vom întâlni, de sigur Luni sau Marţi (când vei hotărî D-ta), dacă până atunci eşti aşa de ocupat; azi tot nu s’ar fi putut, căci şi Sadoveanu are un Consiliu la Teatru. Eu, dacă nu primesc nimic până Luni la prânz, voi veni Marţi fără invitaţie, din oficiu adică.
Ultimul no. (9) este excelent – inclusiv articolul şi notele D-tale. Preţul însă este prea mare, pentru obişnuinţele cetitorilor (cari nu-şi dau seama că materialul este îndesat, ci se iau mai ales după aparenţa, prea puţin voluminoasă a revistei) şi asta ar putea influenţa în rău vânzarea cu numărul şi răspândirea ei.
Personal, un singur lucru m’a supărat însă şi chiar m’a revoltat. Am găsit iniţialele mele (g.t.) subt o notiţă cu caracter polemic, cu pretenţie de sarcasm (ieftin) la coadă – şi slab scrisă!
Oricare cetitor văzând acele iniţiale se va gândi, natural, la mine –că’s şi mai cunoscut decât Traian Gheorghiu şi am şi numele pe copertă. Nimănui n’o să-i treacă prin minte că autorul este…gheorghiu traian. Şi de i-ar trece prin minte, n’ar crede – căci iscălitura trebuia să fie în acest caz tr. gh. sau cel mult gh.tr. (dacă vrea să creeze o uşoară confuzie şi să fie şi…diplomat); în nici un caz g.t. – adică deadreptul, cu amândouă labele, ca căţelul.
Din partea celui care a iscălit aşa intenţionat (probă că şi-a inversat şi ordinea iniţialelor), făcând cu ochiul a fineţă şi a ghiduşie, – gestul constituie o dublă grosolănie. A vrut să-mi atribuie mie şi stilul lui (cu „spirit” cu tot) şi atitudinea lui politică, „convingerile” lui; să mă târască cu sila într-o polemică, să mă tragă în lupta dintre gorile (de care eu, ca scriitor, vreau să mă ţin cât mai departe); să râdă pe subt mustaţă: „Nu vrea T. să ia atitudine, dar acum i-am făcut’o!” – Şi asta, la mine acasă!
De sigur că D-ta, având toate pe capul D-tale, n’ai băgat de seamă. Dar ce mi se pare curios este că, ultima oară când am văzut corecturile, notiţa asta nu era acolo. Se vede că a fost dată în ultimul moment, după plecarea noastră…
Acum, lăsând la o parte chestia cu iscălitura echivocă, la care s’ar putea remedia pe viitor obligând (pe cei străini de redacţie) să aibă obraz şi să-şi iscălească en toutes lettres notele cu caracter polemic, în care pornesc la atac şi la propagandă (ca nu cumva prin aerul lor „impersonal” să angajeze revista  în cine ştie ce alte „atitudini” surprinzătoare), – îţi atrag prieteneşte luarea-aminte asupra inconvenientului şi primejdiei pe care le prezintă pentru revistă în orice moment faptul că unii vor să-i dea cu orice preţ un caracter militant, în locul celui strict cultural – de ştiinţă şi literatură.
Eu unul am pornit alături de Dv cu ideia că vom colabora la o revistă ştiinţifică şi literară, departe de luptele şi urletele din jurul nostru.
(Am şi eu păreri şi convingeri ca cetăţean – dar pe acestea mi le exprim, dacă e nevoe, la vot şi la gazetă, aşa cum şi atunci când voi crede eu de cuviinţă – nu după sugestia unui Popescu oarecare şi nici mai ales forţat sau dus de nas!)
Dacă revista nu-şi păstrează uneori această linie, (riscând să îndepărteze de ea grupuri importante de cetitori cari ar avea alte opinii sociale şi politice), eu închid ochii când e vorba de Sadoveanu şi de Dta, de şi ştiu că rău faceţi, – fiindcă cu Sad. sunt vechi prieten iar pe D-ta te iubesc. Dar ca să vie şi alţii, străini, de pe dinafară, să-şi joace mendrele şi să facă propagandă pentru ideile lor politice, pe spatele literaturii noastre, – asta nu se poate. Voi scrie în curând un articol de profesie de credinţă, ca scriitor, – în ce mă priveşte personal. Şi voi căuta să dau o formă juridică învoielii dintre noi trei, unde să fixăm şi moralmente drepturile şi îndatoririle fiecăruia. Căci eu sunt nepăsător numai în aparenţă – dar în realitate sunt foarte atent. Al Dtale cu dragoste G.T.

Scrisoare adresată de G. Topîrceanu lui Gr.T. Popa, în primul an de apariţie al Însemnărilor ieşene
Arhivele Naţionale Iaşi, fond. Gr. T. Popa