Expoziția „E umbra umbrei scrisu-mi”. Traduceri ale operei eminesciene, realizată de Departamentul Colecții Speciale, este deschisă în perioada 15-31 ianuarie 2024, în sediul central al bibliotecii, în spațiul expozițional de la etajul I, și propune publicului o selecție din cele mai importante traduceri ale operei eminesciene. Concepută ca o incursiune în timp, expoziția, al cărei titlu este inspirat din poemul „Levantul” de Mircea Cărtărescu, reunește primele transpuneri ale operei eminesciene în alte limbi. Până în 1970, Eminescu era deja tradus în peste 35 de limbi, de peste 200 de traducători, date care nu includ studiile monografice, exegezele critice, disertațiile sau poeziile omagiale consacrate lui. Opera lui Eminescu este tradusă aproape integral în limbile maghiară, franceză, germană și rusă. Ca urmare a formaţiei sale culturale germane, primele traduceri ale operei sale poetice au fost în limba germană, realizate chiar de regina Carmen Sylva împreună cu Mite Kremnitz. Tot în germană sunt tălmăcirile semnate de Em. Grigorovitza, W. Majerczik, Edgar von Hertz, V. Teconția, Maximilian W. Schroff, Konrad Richter, Viktor Orendi-Hommenau, N.N. Botez, Imm. Weissglas, L. Tomoiagă. În limba franceză apare basmul „Făt-Frumos din lacrimă”, devenit „Bel-Enfant de la larme”, în traducerea lui Jules Brun și a lui Léo Bachelin (bibliotecarul regelui Carol I), care semnează culegerea „Sept contes roumains” (1894). Acestei traduceri i s-au adăugat apoi cele realizate de Mărgărita Miller-Verghy, Al. Gr. Suţu (Soutzo), S. Pavès. În engleză își aduc contribuția E. Sylvia Pankhurst, combatantă feministă și om de cultură, care colaborase cu românul I.O. Stefanovici-Svensk, pe atunci la studii în Anglia, ulterior profesor de engleză la Cluj, compozitorul român D. Cuclin, anglistul Petre Grimm, în italiană Ramiro Ortiz – profesor de italiană la Universitatea din București – și Umberto Cianciòlo, în bulgară Boris Kolev, în polonă Emil Zegadłowicz, în maghiară Finta Gerő, în aromână George Perdichi, în albaneză Dhimitri P. Pasko.
Traducerea operei eminesciene este o provocare continuă, luând o mare amploare după anii ‘50. Astfel, în limba engleză și-au încercat condeiul Leon Levițchi, Corneliu M. Popescu – prea timpuriu dispărut dintre noi –, Andrei Bantaș, Brenda Walker sau Roy Mac Gregor-Hastie – cu ample ecouri în spațiul de dincolo de ocean. Dintre alte lăudabile transpuneri, amintim pe cele semnate în limba germană de Alfred Margul-Sperber și Franyó Zoltán, în limba spaniolă de Rafael Alberti și Maria Tereza Leon, Omar Lara, în limba portugheză de Victor Buescu, în limba franceză de Elena Văcărescu, Jean-Louis Courriol, Mihail Steriade, în limba rusă Jurii Kojevnikov, Anna Ahmatova. Așezându-l pe Eminescu în panteonul marilor inspirați ai lumii, Rosa del Conte, pasionată cercetătoare a poetului român, conchidea: „Cântecul său nu aparține numai României, ci umanității și lumii întregi”. Semnalăm în expoziție și traduceri ale operei eminesciene în limbile greacă, latină, turcă, idiș (Salomon Segall), ucraineană, armeană, ebraică, sanscrită și esperanto, Eminescu devenind astfel un mare ambasador al poeziei românești pe toate continentele. Un loc aparte îl ocupă traducerile poemului „Luceafărul”, semnate de Corneliu M. Popescu, Mihail Bantaș, Günther Deike, I. Mirimski, H.G. Siruni, Dragoș Vrânceanu, Ioan Cutova, Adrian George Sahlean, Urmila Rani Trikha ș.a.
Opera poetului continuă să fascineze atât traducătorii români, cât și pe cei străini, ajungând să fie transpusă astăzi în peste 80 de limbi. Sylvia Pankhurst, scriitoarea care l-a introdus pe poet în insulele britanice, îl recomanda cititorilor cu entuziasm: „Operele lui Eminescu aparțin tuturor timpurilor […]. Noi îl salutăm ca pe un filosof al timpului său, rămas totuși și astăzi printre cei moderni, un îndrăgostit al propriului său popor și cel mai de seamă interpret al său, un cetățean al omenirii”.