Pentru spaţiul literar românesc, mai ales perioada interbelică se recunoaşte unanim ca desemnând modernitatea. Macedonski, primul modern al literaturii noastre, primul care a privit trecutul din perspectiva prezentului!
Modernismul românesc este o ipostază uşor târzie a celui general, euro-american (Lefter:2000) şi iniţial s-a manifestat în domeniul poeziei. De aici şi culoarea locală: păstrează restrictiv culoarea simbolismului şi nu se evidenţiază în relaţie cu tradiţionalismul. Exemplul tipic pentru această „ratare” critică este poezia lui Bacovia: deşi versurile sale erau concentrate, lapidare şi precis formalizate, în epocă au fost considerate de factură simbolistă. Abia în anii 70-80, poezia lui Bacovia a fost reevaluată, din perspectiva postmodernităţii (mai bine mai târziu, decât niciodată!).
Reprezentat de marcă al modernismului românesc, Tudor Arghezi a fost, în schimb, „poetul tuturor etichetelor”: controversat şi decretat geniu înainte să fi publicat vreun poem; debut editorial abia în 1927, la 47 de ani; îndepărtat din literatură (1948) după instalarea regimului comunist, tocmai când se „clasiciza”; comentat rar după moarte (1967), când intrase în „lumea marilor repere culturale naţionale”.
Veţi găsi în expoziţia noastră operele câtorva dintre cei mai de seamă „moderni” ai literaturii române şi universale, în ediţii rare sau de patrimoniu: Lucian Blaga, Ion Barbu, Tudor Arghezi, Tristan Tzara, Mircea Eliade sau Camil Petrescu, respectiv: Charles Baudelaire, Gustave Flaubert, Proust, Rilke, James Joyce, Franz Kafka, T.S. Eliot, Virginia Woolf.
Modernitatea, sub aspectul ei prin excelenţă novator, deci efemer şi relativ se confundă adesea cu avangarda, dar „nu se confruntă cu aceleaşi dileme: prima se identifică cu pasiunea pentru prezent, cea din urmă presupune o conştiinţă istorică a viitorului şi voinţa de a-ţi depăşi timpul” (Compagnon:2008). Tocmai pentru a argumenta această diferenţă, Roland Barthes declara în 1971 că dorea să se situeze în ariergarda avangardei deoarece „…a fi din avangardă înseamnă a ce şti ce anume a murit; a fi din ariergardă înseamnă a iubi încă acel ceva”.
Modernismul, modernitatea, moda sunt considerate metafore paradoxale ale timpului prezent. Antoine Compagnon identifică cinci paradoxuri: superstiţia noului, religia viitorului, mania teoretizării, îndemnul la cultura de masă şi pasiunea renegării.
Pentru rigurozitatea informaţiilor, precizăm că eticheta de „modern” se aplică unei serii de curente literare postromantice, de după 1880: simbolism, prerafaelism, expresionism, futurism, naturism şi avangarda cu: dadaismul, suprarealismul, cubismul, abstracţionismul, ermetismul, purismul.
Dintre principalele trăsături ale modernismului remarcăm:
- adaptarea şi sincronizarea continuă cu spiritul timpului;
- nonconformismul agresiv în raport cu tradiţionalismul;
- „noul”, pe de altă parte, nu poate renaşte decât pe ruinele „vechiului ciclu cosmic”, verificabil şi în literatură. De fapt, tot ceea ce se vrea modern recuperează, în diferite forme, tradiţia;
- orice modernism din lume are un conţinut şi o dimensiune specific-naţională.
Invităm pe toţi cei ce vor vizita expoziţia noastră să redescopere modernitatea cu ochii postmodernului: o declaraţie de principii profund iluminist-progresiste ce ar putea prefigura viitorul omenirii. Poate de aceea André Breton a pus a-i fi gravat pe mormânt: „caut aurul timpului”, chintesenţă a spiritului modern…
Vă mulţumim pentru vizită şi vă dorim să aveţi mereu răgaz pentru lectură!
Bibliografie (foarte scurtă)
- Compagnon, Antoine, Antimodernii: de la Joseph de Maistre la Roland Bartes, trad. de Irina Mavrodin şi Adina Diniţoiu, Editura Art, Bucureşti, 2008.
- Idem, Cele cinci paradoxuri ale modernităţii, trad. şi postf. de Rodica Baconsky, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 1998.
- Lefter, Ion, Bogdan, Recapitularea modernităţii: pentru o nouă istorie a literaturii române, Editura Paralela 45, Piteşti, 2000.
- Laupies, Frédéric (sub direcţia), Dicţionar de cultură generală, Editura Amacord, Timişoara, 2001.
- Marino, Adrian, Modern, modernism, modernitate, Editura Pentru Literatură Universală, Bucureşti, 1969.