Anul acesta, venim în întâmpinarea primăverii cu o nouă expoziție virtuală dedicată curentelor literare: Postmodernismul.
Una dintre cele mai efervescente expresii literare, postmodernismul se autodefinește de la mijlocul secolului al XX-lea ca o sensibilă poveste în miile de povești ale lumii contemporane. Apărută din același recul al prezentului față de eroziunea societății învechite, perplexă și stângace în fața noilor condiții economice, tehnologice și sociale, cultura postmodernă se referă la o multitudine de fenomene estetice acoperind varii domenii ale cunoașterii: de la istoria artei, la politică, de la designul urban la filosofie, vorbim astăzi de filme sau gastronomie postmoderne.
Influența metaficțiunii postmoderne asupra literaturii contemporane este profundă și încântătoare, scriitorii explorează și stabilesc norme inovative de storytelling, în accord cu complexitatea vieții moderne.
Donald Barthelme
Alice Walker
Kurt Vonnegut
Povestea postmodernismului include concepte care se construiesc unul pe altul, relaționează și se condiționează unitar, adeseori paradoxal:
- pentru postmoderni, lumea este compusă din fragmente. Declarația lui Barthelme ”fragmentele sunt singurele forme în care am încredere” a fost considerată crezul estetic al epocii. Fragmentarea ficțiunii este răspunsul creatorului la coerența ierarhizantă și dogmele rigide ale realității sociale;
- prima consecință a fragmentării este redefinirea relației autor-cititor. Povestea nu mai este spusă toată, dintr-o dată, astfel încât ”cititorul” și ”creatorul” textului vor fi acum, în raport cu opera literară, nici în consens, nici în dezacord. Se creează o sofisticată legătură care subminează elementele formale ale narațiunii, cititorul fiind parte activă din poveste;
- opera de artă postmodernă, expresie mai cu seamă a esteticii urbane și industriale, este conceptualizată ca mișcare. Lumea este într-o continuă mișcare și suntem toți participanți, și autorii, și cititorii;
- nici timpul nu mai este înțeles de postmoderni raportat la cronologia istorică. Fragmentarea, secvențialitatea îl situează în afara ordinii temporale, istoria și ficțiunea devin echivalente;
- realitatea înțeleasă în cheie postmodernă este, de fapt, neînțeleasă. Contemporaneitatea trăiește intens în lumi virtuale, imaginea a înlocuit realitatea pe care trebuia să o reflecte. Odată cu apariția televiziunii, societatea învață un nou limbaj de comunicare și percepție a realității înconjurătoare. În mod paradoxal, odată cu dezvoltarea uimitoare a noilor tehnologii informaționale, omul modern își trăiește accelerat, dar și tot mai însigurat viața, fragmentată într-o istorie fluidă a sfârșitului iminent.
Mircea Cărtărescu
Mircea Nedelciu
Așadar, romanul postmodern se va afla într-o continuă mișcare/transformare, recurgând pentru aceasta la diverse tehnici narative:
- metaficțiunea – ”povestea în poveste”: If on a Winter’s Night a Traveler (Dacă într-o noapte de iarnă, un cavaler) / Italo Calvino
- fragmentarea și pluralismul – cronologie neliniară, spațialitate fracturată și schimbări imprevizibile ale perspectivei: Slaughterhouse-Five (Abatorul nr. 5) / Kurt Vonnegut
- paranoia – propensiunea textului postmodern pentru teme de conspirație, incertitudine și neîncredere în realitate: Gravity’s Rainbow (Curcubeul gravitației) / Thomas Pynchon
- hiperrealitatea – anularea barierelor dintre real și imaginar, se ridică mereu întrebarea ”ce este real, totuși?„ – White Noise (Zgomotul alb) / Don DeLillo
- ironia radicală și umorul negru – povestiri satirice sau absurde, deseori ridiculizând subiecte serioase: Catch-22 / Joseph Heller
- narațiuni și perspective multiple: textul are o ordine ciudată, necesitând o anume lectură: ”romanul în cutie” The Unfortunates are file libere, care pot fi citite aleatoriu, așa cum prevăd instrucțiunile de lectură de pe cutie
- fantezie, joc, happening: opera de artă-eveniment, asemenea unui spectacol bazat pe improvizație
- erotism: romanul homosexual; trecerea de la feminism la lesbianism, pornografia comică
- realismul magic: personajele sunt prinse în propriile lor fantasme, confundând fantezia cu realitatea, magia și visul definindu-le condiția incertă – One Hundred Years of Solitude (O sută de ani de singurătate)/Gabriel García Márquez
- pastișa – combinarea diverselor stiluri literare, adesea contradictorii: House of Leaves/Mark Z. Danielewski
- narator incert și /sau multiplu: modalitate prin care romancierii postmoderni oferă viziuni diferite ale aceleași realități ambigue: La muerte de Artemio Cruz (Moartea lui Artemio Cruz)/Carlos Fuentes
- mimesis: refolosirea și reinterpretarea unor vechi stiluri și teme. Preocuparea artiștilor postmoderni pentru inserția operelor lor în viața cotidiană, în problematica politică, religioasă, socială a lumii contemporane
Pe fondul”degenerării” și al unei obstinante tranziții culturale, Postmodernismul deconstruiește, desființează, dezintegrează, descompune, deligitimează, de…definește spiritul și conștiința timpului surprinzător pe care îl trăim. Paradoxal, fracturat stilistic, minimalist și anti-orice, paradigmă culturală care acceptă efemerul și haosul, nihilist structural, ”artă a epuizării”, paranoic, ironic, postmodernismul este expresia artistică cea mai sensibilă a lumii contemporane, o oglindă cu reflexie”defectă”, în care imaginea se autoreflectă și se transfigurează, o poveste într-o poveste…
Reminder: fiecare curent sau mișcare culturală a avut postmodernitatea timpului său! De altfel, după cum sublinia unul dintre cei mai avizați critici ai fenomenului, J.F. Lyotard, ”o operă nu poate fi modernă dacă nu e mai întâi postmodernă”, căci ”postmodernismul este modernismul în stare născândă”.
Ne aflăm la finalul erei postmoderne? Și ce va fi după…? Analiștii răspund cu alte isme ce se prefigurează pe scena culturală:
post-postmodernism, transmodernism, geomodernism, globmodernism, paramodernism etc.
În expoziția noastră îi veți regăsi pe cei mai însemnați scriitori postmoderni, spectacolul fiind deschis de școala americană de proză, traversând oceanul, către Europa și spațiul românesc:
Donald Barthelme
Alice Walker
Raymond Federman
Kurt Vonnegut
Don DeLillo
Margaret Atwood
Thomas Pynchon
Jorje Luis Borges
Italo Calvino
Umberto Eco
Milan Kundera
Salman Rushdie
John Fowles
Mircea Cărtărescu
Matei Vișniec
Alexandru Mușina
Mircea Nedelciu
Adriana Babeți
Mircea Mihăieș
Dragi cititori, citiți, întrebați, cugetați, indiferent de curentul literar de la care se revendică expresia lecturii dumneavoastre! Iubiți cărțile și pe acei minunați oameni care le plăsmuiesc!
Mulțumim pentru vizită!
Vă așteptăm și în spațiul virtual al bibliotecii noastre digitale: https://dspace.bcu-iasi.ro/
