„Că așè să arăta de bun și de blând! Tuturor ușe deschisă și nemărețu, de voroviè cu toți copiii […]. Era omu învățat. Numai la giudecăți nu prè putè lua sama bine, poate-fi trăind mult la Țarigrad în streinătate. Lăcomie nu avè mare, lucrurile lui poftiè să fie lăudate.” (Ion Neculce, Letopisețul Țării Moldovei, București, Editura Minerva, 1980)

Brigadierul francez Moreau de Brassey, care se afla în armata lui Petru cel Mare în timpul venirii țarului de la Iași, în memoriile sale notează următoarele : „Acest domnitor era un om de statură mică, cu fața șlefuită în chip delicat, bărbat frumos, grav și cu o înfățișare așa de plăcută, cum n-am văzut niciodată în viața mea. Era om politicos, amabil, cu conversație blândă, politicoasă, curgătoare, vorbind latinește în chip ales, ceea ce era foarte plăcut pentru cei care vorbeau această limbă și care aveau bucuria de a se întreține cu acest principe.” (Apud Scarlat Callimachi, Vladimir Block, Elena Georgescu-Ionescu, Dimitrie Cantemir. Viața și opera în imagini, București, Muzeul Româno-Rus, 1963)

„N-are de loc aierul unui savant veștejit din pragul însuși al vieții publice acel frumos tânăr cu profilul curat, cu buzele supțiri umbrite de o fină mustață, cu părul său mai curând peruca de modă apuseană cu buclele căzând pe umeri, pe care-l înfățișează portretul lui, de un necunoscut pictor apusean.” (N. Iorga, Despre Dimitrie Cantemir, cu prilejul aducerii în țară a rămășițelor lui, Vălenii-de-Munte, 1935)