Când începe să scrie „Descrierea…”, Dimitrie Cantemir se afla departe de țară. După lupta de la Stănilești el apucase calea pribegiei, însoțindu-l pe țarul Petru cel Mare în Rusia. Inițial, lucrarea ar fi trebuit să fie una de geografie, care să ofere informații precise și clare despre Moldova și Valahia. Luând ca model opera lui Martin Cromer, Cantemir se baza pe amintiri provenite din cele relatate de tatăl său și pe date științifice: Moldova cu înscăunările și mazilirile de domni, cu ceremoniile de curte, cu vânătorile și înmormântările domnești, cu judecăți și pedepse, cu nunți și înhumări, cu femei frumoase și oameni neșcoliți.
Scrisă la solicitarea Academiei din Berlin, lucrarea era menită să furnizeze învățaților din Europa informații despre Țara Moldovei. Ulterior se pare că principele a dezvoltat-o într-o lucrare de mai mari dimensiuni, „Dacia vetus et nova”, cunoscută și sub titlurile „Historia Moldaviae” sau „Descriptio veteris et novae Moldaviae”. „Descrierea…” cuprinde 3 părți: I. Partea geografică; II. Partea politică; III. Despre cele bisericești și ale învățăturii în Moldova. Dorind să fie o lucrare de geografie, în text accentul cade pe descrierea frumuseții și bogăției pământului moldovenesc: „Nu se poate afla nicăieri în vreo altă țară, cât Moldova de mică, atâtea ape și natura împodobită cu asemenea locuri minunate ca aici”. Faima bogățiilor țării a adus în aceste locuri „nu numai corăbii din porturile Mării Negre, din Crimeea, din Trapezunt, Sinope, Țarigrad, ci și din Egipt și chiar corăbii din Barbaria, care pleacă încărcate cu lemne din Moldova, cu stejar, corn, brad, precum și cu miere, ceară, sare, unt, silitră și grâu”.
Cu luciditate, Cantemir vorbește și despre consecințele nefaste ale vremurilor, ale domnilor iresponsabili și ale influenței Imperiului Otoman asupra stării Moldovei. Tabloul decăderii țării este întregit prin aducerea în discuție a creșterii tributului și a peșcheșurilor, a luptelor interne, a decăderii economice și sociale. „Prin amploarea, bogăția detaliilor și exactitatea liniilor desenului, imaginea decăderii Moldovei înfățișată de Cantemir rămâne poate cea mai zguduitoare din toată literatura noastră veche” (Leonida Maniu, prefața la Descrierea Moldovei, București, Minerva, 1981). În contrast cu prezentul, trecutul exemplar amintit și de cronicari este valorificat în lucrare. Cantemir evocă originile ilustre ale neamului și epoca de glorie a Mușatinilor. Nu lipsit de importanță în lucrare este materialul etnografic și folcloric, care, în intenția autorului, era menit să întregească informația istorică și geografică. Lucrarea are un caracter enciclopedic, conținând descrieri amănunțite de natură geografică, politică, administrativă, organizatorică, socială, lingvistică, etnografică ale Moldovei, pe care autorul le acumulase în timpul petrecut în țara natală.