Cristalizarea conceptului Customer Care (sa-i spunem “alintarea clientului”) a fost resimtita in Europa pe la finele anilor '80. Producatorul-negustor inteligent constata abrupt, cu vadita neplacere, ca atributul asignat i-a facut un salt in gol. Cand i s-a intors acasa, mintea i-a spus povestea Noului Client. (Cat de “la indemana” era cel vechi! Cuminte, nepretentios, umil, statea la coada, nu cerea rest, intreba respectuos de copii, transmitea sanatate celor dragi, stia ca tii cu echipa x, te ajuta la descarcat marfa. . . ).

Metamorfoza.

M E TA M O R F O Z A ! Larva docila s-a transformat intr-o gaza bezmetica si imprevizibila ce a descoperit Diversitatea Marfurilor si a Serviciilor.

Ce face domnul producator-negustor (n-o sa va vina sa credeti, dar asta suntem si noi, bibliotecarii) spre a nu pieri? Darwinizeaza. si aduce (gazei) automobil galben, pentru ca albastru are si vecinul, ii ofera detergent (acelasi) in o mie de cutii diferite, piper umplut, Haydn in album, pe disc, pe caseta, pe CD, marfa aranjata frumos intr-o frumoasa vitrina, asezata ca fara doar si poate clientul sa dea cu capul in ea. {i-i zâmbeste, si-i zâmbeste, si-l intreaba el acum de neamuri, de catel, si-l “era sa aveti o scama”.

Mai demult, da’ nu tare, ne aflam niste bibliotecari la un seminar profesional chiar pe tema conceptului amintit. Eram cam de toata mana, si mai experimentati si mai putin, si mai tineri si mai amurgiti, si mai fete si mai baieti, dar nimeni n-a tratat cumva frivol aceste lucruri, nici macar cum am facut eu mai sus. Ori, daca s-o fi spus ceva, in nici un caz nu s-a impins gluma pana-ntr-acolo incat sa se pomeneasca de o reciproca dureroasa, ca o boala neglijata, de vreun concept Librarian Care (adica ceva grija si pentru saracul bibliotecar).

Uite ca o face acum guvernul. Care ne invita la joc in marea hora a bugetarilor. E, in sfarsit, o muzica ce canta si pentru noi. Unii fac nazuri, ca mai mult scartaie, dar, si cele mai mari concerte incep cu acordarea instrumentelor.

Ca se intampla ceva cu perceperea rostului nostru in cultura, in educatie, mai ales in informatie, e limpede. Bibliotecile vor continua sa detina si sa acumuleze carte pe care s-o ofere ieftin. Dar saltul urias inceput datorita IT propulseaza bibliotecile si bibliotecarii (care vor vrea si vor putea) pe paliere uluitoare, privilegiate, in detinerea informatiei.

Un ateu il intreaba pe un credincios ce, Dumnezeu, cauta la biserica daca El e peste tot. Crestinul ii raspunde ca si apa e pretutindeni in natura, dar, ca sa-ti astamperi setea, mergi la fantana.

Nu sunt deloc descumpanit cand ii aud pe catastrofisti deplangand stingerea bibliotecilor, scurt-circuitate de boom-ul calculatorului personal, de accesul cvasi-universal la retele, de idiotizarea prin tv, de diseminarea si atomizarea informatiei.

Suntem fintinile trecutului, suntem fintinile viitorului.

(Iar daca ne mai ung si guvernele cumpana...)