Colectiile bibliote-cilor sint supuse unor procese de degradare progresiva ca urmare a conlucrarii mai multor factori.

Pe linga procesul natural de imbatrinire, iminent oricarui material de natura organica, suferit de materialele care intra in alcatuirea volumelor, mai au loc o serie de alterari complexe de natura fizica, chimica si biologica.

Felul in care cartile traverseaza timpul este diferit, urmele lasate de acesta fiind srins legate de componenta materialelor ce le alcatuiesc, de conditiile de depozitare si de modul de manipulare si consultare.

Un rol determinant in durata vietii unei carti il constituie conditiile de depozitare, incepind cu cladirea, microclimatul oferit de aceasta, mobilierul si modul de asezare a publicatiilor pe raft, manipularea cartilor si terminind cu modul de efectuare a curateniei si aerisirii incaperii in care se pastreaza fondurile.

Avind in vedere faptul ca toate procesele de deteriorare suferite de publicatii sint ireversibile, problema prevenirii aparitiei acestora se impune prin intreaga ei complexitate.

Abia in ultimele decenii cei ce lucreaza cu cartea au devenit constienti de gravitatea problemelor prezentate de deteriorarea rapida a acesteia.

S-ar putea ca in viitor problema conservarii sa dispara daca mult asteptata ² hirtie permanent durabila² care nu arde si nu se macereaza in apa va inlocui actuala hirtie. Pina atunci insa daca personalul de biblioteca este pregatit pentru a deveni constient de necesitatea respectarii normelor de conservare inseamna ca s-a realizat un pas urias in conservarea colectiilor bibliotecilor contribuind astfel la pastrarea lor pentru generatiile urmatoare.

Fisa de conservare sau fisa de sanatate constituie un instrument de lucru indispensabil activitatii de conservare, restaurare si valorificare stiintifica a valorilor culturale nationale si universale.

Este fisa de conservare a obiectului o necesitate obiectiva ? Ce factori,

cerinte, impune crearea ei ? iata citeva intrebari pentru care raspunsurile vor demonstra ca activitatea de conservare nu se poate lipsi de un astfel de document pentru a fi o activitate stiintifica, coordonata, sistematica, completa.

Fisa de conservare nu constituie expresia unei mode, nici a unui context birocratic care inventeaza hirtie si formulare; nici rodul unei optiuni personale subiective. Ea s-a nascut, chiar daca nu si-a gasit inca formele cele mai corespunzatoare de expresie, dintr-o necesitate obiectiva odata cu domeniul de activitate pentru care constituia un instrument indispensabil. Prezentind citeva din functiile fisei de conservare se poate demonstra indubitabil utilitatea ei:

• fisa de conservare este inainte de toate un instument de lucru, al conservatorului mai ales, dar nu numai al acestuia, necesar intotdeauna in activitatile in care obiectul este implicat in mod deosebit. Decizia care se ia in toate cazurile in care obiectul este expus, depozitat, manipulat, ambalat, itinerat, filmat, fotografiat, preluat in custodie etc. trebuie sa fie conforma cu starea lui de conservare comsemnata in mod amanuntit in fisa.
• fisa de conservare permite localizarea in timp si spatiu a degradarilor suferite de obiect. Corelarea informatiilor privitoare la formele de degradare cu informatiile care se refera la conditiile de pastrare si la particularitatile de structura si de compozitie ale obiectului creaza premizele unei mai lesnicioase si corecte determinari a genezei si fenomenelor de degradare, precizarea etiologiei acestora. Pe de alta parte, aceste elemente sint indispensabile la stabilirea diagnosticului si masurilor de prevenire, tratament, etc.
• fisa de conservare poate avea un aport deosebit la aplicarea unui program stiintific de profilaxie, de prevenire a fenomenelor
• delterare-degradare, cu conditia insa ca aceasta sa contina un numar satisfacator de informatii privind conditiile ambientale ale obiectului.
• pe baza datelor inscrise in fisele de conservare se poate determina viteza proceselor de imbatrinire si de alterare-degradare a materialelor de natura organica. O ² citire² corecta a rezultatelor creeaza premisele elaborarii unui program prioritar de combatere in functie de agresivitatea factorilor implicati si de protejare a bunurilor cultural-artistice. ~n cadrul masurilor preconizate se pot inscrie chiar masuri radicale cum ar fi scoaterea temporara, uneori definitiva din circuit a unor piese de valoare grav afectate, inlocuirea lor prin copii etc.
• urmarirea prin intermediul fisei de conservare a evolutiei starii de sanatate a unor serii de obiecte, analiza informatiilor si prelucrarea lor statistica asigura studierea stiintifica a unor procese fundamentale de conservare, determinarea unor mecanisme implicate in procesele de imbatrinire sau de alterare-degradare, eficacitatea unor substante, materiale, biocizi folositi, stabilitatea lor chimica, gradul de compatibilitate si generalizarea unor masuri de mare utilitate practica in activitatea de conservare-restaurare.
• consemnarea starii de conservare a bunurilor care fac parte din patrimoniul cultural national este foarte utila pentru toti cei care, in contact nemijlocit cu colectiile, raspund de valorificarea, conservarea si restaurarea acestora.
• cunoasterea completa si exacta, in orice moment, a starii de conservare a fiecarui obiect constituie o sursa de referire de o exceptionala valoare practica in toate imprejurarile in care obiectul ar putea fi implicat si decizia utilizarii lui conditionata de starea de conservare reala. Prin acumularea informatiilor furnizate de totalitatea fiselor se poate elabora programul national de conservare-restaurare evaluindu-se cerintele acestuia si dimensionindu-se corespunzator mijloacele necesare: dotari, personal, programe de formare-specializare etc.
• daca toate obiectele din patrimoniul cultural-artistic national ar avea fise de conservare complete pe baza carora sa se poata stabili relatii exacte intre cauzele si efectele degradarilor ar rezulta o incontestabila crestere a responsabilitatii generale pentru pastrarea acestor bunuri.
• lipsa fisei de conservare favorizeaza neglijente, minuiri incorecte, depozitari neadecvate, lipsa de grija pentru pastrarea si asigurarea unor conditii elementare de conservare, lipsa de exigenta fata de starea obiectului atunci cind este imprumutat temporar in institutie sau in afara ei etc.

Modelul de fisa de conservare (anexat) are functia clasica de ² fotografie² mai mult sau mai putin completa a starii de conservare a obiectului, dar si de a da celor interesati informatiile pe baza carora sa se poata determina geneza si etiologia modificarilor intervenite in starea obiectului, timpul si contextul in care acestea s-au produs etc.

Modelul de fisa prezentat a fost conceput pentru a raspunde unor cerinte multiple si majore. Fisa de conservare are un numar de 29 de rubrici, iar anexa

la fisa de conservare, 11.

Din punct de vedere al conceptiei, fisa a fost proiectata ca un instrument

complex de utilitate practica. Ea a fost conceputa astfel incit sa comunice nu numai ² imaginea² starii de conservare a obiectului ci si cauzele care i-au modificat starea, conditiile si contextul in care s-au nascut si au evoluat.

Toate acestea sint premise solide pentru interpretarea stiintifica a proceselor patologice a obiectului si ca un corolar firesc, de luare a unor decizii corecte pentru prevenire, combatere si tratament.

Cele doua parti distincte dar complementare (Fisa de conservare si Anexa la fisa de conservare) cuprind, prima: imaginea starii de conservare a obiectului intru-un moment al existentei sale si a doua: modificarile suferite ulterior de acesta. Structura fiecareia din cele doua parti este specifica. Fisa de conservare comunica elemente concludente privind personalitatea obiectului, valoarea, semnificatia, posesorul, starea de conservare, conditiile de pastrare etc. in momentul intocmirii ei. Anexa - consemneaza succesiv ca intr-un jurnal, toate modificarile intervenite in ceea ce priveste starea obiectului - accidentale sau programate (de conservare-restaurare) - precum si modificarile conditiilor de depozitare, pastrare, valorificare, anamneza etc.

Fisa si anexa la fisa de conservare vor fi completate de personal cu pregatire de specialitate intrucit problemele sint specifice si pretind cunostinte speciale din domenii cum sint: simptomatologia si etiologia proceselor patologice, climatologia, tehnica etalarii si depozitarii etc.; utilizarea unui limbaj controlat care sa aiba intotdeauna si pentru toti aceeasi semnificatie.

~n acest fel se usureaza munca de pregatire a expozitiilor, de editare a materialelor de popularizare si informare, se editeaza cataloage si repertorii, se pot face cu mare economie de efort calificat studii comparative si critice.

Pe baza acestor fise s-a constituit inceputul unei baze generale de date, a carei continuare si desavirsire poate aduce o contributie substantiala atit la cunoasterea stiitifica a patrimoniului cultural national, cit si la ceea ce s-ar putea numi ² exploatarea lui culturala² .

Bibliografie

1. Revista Biblioteca, Nr. 4-5-6, p. 16-18, 1991.
2. Revista Biblioteca, Nr. 6-7, p. 36, 1990.
3. Radu Florescu - Bazele muzeologiei, p. 95-96, Bucuresti, 1994.
4. Laboratorul de patologie a cartii - Probleme de patologie a cartii, vol. 27-29, B.N.R. - Bucuresti.
5. Thames and Hudson - The Practical Guide to Book Repair and Conservation, p. 101-105, London.
6. Restaurator, nr. 3, p. 129-134, Copenhagen, 1994.