Termenul de “bibliografie” prezinta numeroase fa]ete: el desemneaza în acelasi timp lucrari speciale, repertorii, lucrari de referin]a...dar si stiin]a care permite elaborarea si exploatarea acestor repertorii. Acest cuvînt, “bibliografie”, ramîne în chiar radacina sa atasat car]ii si suportului imprimat, în general.

Din anii ^70 cuvîntul “bibliografie”, pentru a desemna cautarea unei informa]ii, a fost pu]in cîte pu]in detronat de expresia, mai moderna si cu conota]ie informatica, de “cercetare documentara”. Aceasta sintagma corespunde mai bine realita]ii documentare a bibliotecilor noastre în care au aparut microformatele si documentele audiovizuale, micro-ordinatoarele si cititoarele de CD-ROM...Pe de alta parte ea traduce mai bine actul însusi de cautare ca raspuns la o cerere a utilizatorilor si se poate aplica tot atît de bine unui centru de documentare ca si unei biblioteci, ba chiar si unei librarii.

Dar, ca folosim aceasta sintagma de “cercetare documentara” sau ca ramînem atasa]i cuvîntului “bibliografie” , sub acesti termeni profesionali exista o aceeasi realitate, un acelasi demers pe care îl poate practica, în ultima instan]a, mai mult sau mai pu]in constient, orice individ.

Intr-adevar, în via]a cotidiana, cautarea informa]iei este banala. Oricine poate cauta un numar de telefon, o adresa, ortografia unui cuvînt, semnalarea unei car]i, o informa]ie juridica... , orice fel de cautari care ne fac sa folosim instrumente bibliografice: un anuar, un dic]ionar de limba, catalogul unei biblioteci, o enciclopedie juridica. Simpla consultare a anuarului telefonic, a unui ghid de spectacole sau a unui catalog de vînzare prin coresponden]a face apel la schemele cercetarii bibliografice. De exemplu pentru a cauta referin]ele unui obiect într-un catalog de vînzare prin coresponden]a, se consulta un indice de obiecte care trimite la pagina la care este prezentat cel care ne intereseaza, indice care mai poate fi ordonat tematic sau alfabetic.Acest banal exemplu, extras din via]a curenta ne permite sa constatam importan]a si utilitatea varieta]ii clasificarilor si sa verificam totodata ideea ca o buna manipulare a instrumentelor bibliografice permite succesul cercetarii în minimum de timp.

Ce este demersul de cercetare documentara? Aceasta întrebare poate parea naiva caci se poate crede ca unei astfel de întrebari i se poate raspunde cu o lista de bibliografii, de baze de date sau de dic]ionare. Dar asa cum biblioteca clasifica si organizeaza documentele, cercetarea bibliografica sau cercetarea documentara, fie ea manuala sau informatizata, sau - caz frecvent astazi, în care , din fericire, se înscrie si biblioteca noastra - combinata, clasifica si organizeaza instrumentele pe care ea le utilizeaza. De aceasta organizare si de aceasta progresie logica depind economisirea timpului si ob]inerea raspunsurilor celor mai adecvate la întrebarea pusa.

Putem explica aceasta afirma]ie examinînd diversele tipuri de cautari.

~n aceasta expunere ma voi referi la utilizarea bibliografiilor în cadrul Serviciului de Referin]e, în raspunsul la cererile publicului.

Evident, aceste cereri pot fi simple sau complexe, în func]ie de nivelul persoanei care se informeaza si de natura întrebarii puse. Avînd însa în vedere faptul ca beneficiarii specifici bibliotecii noastre sînt de nivel maxim - studen]i, cercetatori, cadre didactice universitare - nu trebuie decît precizata întrebarea, delimitat subiectul pentru a evita pistele false. Aceasta nu se poate face decît dialogînd cu persoana care se informeaza. Nu putem însa sa nu distingem între beneficiarii nostri, to]i adul]i cultiva]i, doua categorii: studen]ii debutan]i, pe de o parte, si profesionistii subiectului în discu]ie (doctoranzi, cercetatori, profesori universitari), pe de alta parte. In orice caz, bibliotecarului de referin]e nu-i revine sa plaseze persoana pe care o intervieveaza într-o anumita categorie, pentru ca, atunci cînd dam o informa]ie, ne aflam în fa]a unei persoane particulare si nu a unei categorii socio-profesionale.

Acestea fiind zise, putem considera patru mari tipuri de cercetare documentara.

Primul tip de cercetare documentara, cel al unei cereri rapide de informa]ie imediata este cercetarea punctuala: biografia succinta a unei personalita]i, localizarea unei car]i sau a unei reviste sînt întrebari care presupun un raspuns rapid si strategia de cautare se reduce la minimum: este suficient ca, odata ascultata si în]eleasa bine întrebarea, sa-l orientam pe solicitant spre instrumentul care îi va da raspunsul, si, poate, sa-l ajutam sa-l gaseasca acolo.

Aceasta presupune deci ca bibliotecarul de referin]a sa cunoasca bine aceste instrumente si utilizarea lor si sa aleaga, daca sînt mai multe, titlurile susceptibile sa raspunda cererii. Aceasta adecvare poate evident ]ine cont de mai multe criterii:

- de nivelul beneficiarului si de gradul de aprofundare necesar;

- de noutatea si de nivelul instrumentului considerat: cercetarea unei statistici recente nu se face într-o enciclopedie a anilor ^60, iar nivelul raspunsului trebuie sa corespunda celui al întrebarii.

- de adecvarea modurilor de organizare sau de acces al instrumentului la întrebarea pusa caci anumite titluri sînt de o utilitate mai pronun]ata decît altele, unele ofera posibilita]i de cautare pe care altele nu le au: astfel, daca nu se cunoaste decît titlul aproximativ al unei car]i, este preferabila o baza de date care sa permita o cautare dupa un cuvînt din titlu decît într-o aranjare alfabetica a titlurilor.

Aceasta cautare a unei informa]ii imediate si punctuale capata astazi o importan]a din ce în ce mai mare în biblioteci si îi obliga pe bibliotecarii de referin]e sa ia în considerare cereri de informa]ii din ce în ce mai diverse. ~ntr-adevar, aceasta cerere de informa]ie este din ce în ce mai legata de fapte si de preocupari ale vie]ii cotidiene: exista un public care vine la biblioteca pentru a afla carui serviciu sa se adreseze pentru un anume demers administrativ, pentru a-si cunoaste drepturile, pentru a ob]ine o adresa mai speciala. Toate aceste cereri de informa]ie sînt legitime si este de datoria bibliotecilor sa raspunda la ele cît mai bine posibil, în masura posibilita]ilor lor. Dupa modelul anglo-saxon, serviciul de referin]e din biblioteca noastra de]ine o sala de uzuale care, pîna acum, a oferit publicului dic]ionare si enciclopedii, bibliografii publicate, cataloage speciale, repertorii, buletine, etc. Ea va trebui sa-si largeasca gama de lucrari de referin]a documentare, astfel ca acolo sa se gaseasca: anuare, anumite tipuri de ghiduri, tratate de sinteza, repertorii de legi si decrete.

Aceasta cercetare punctuala nu este o cautare de informa]ii sau de documente simple, sau o cercetare destinata marelui public. Cererea unui cercetator de articole din periodice recente, în legatura cu un subiect anume, intra în acest tip de cercetare: trebuie indicata banca de date (bibliografia de despuiere de articole), PAPYRUS, în cazul nostru. Tipul de cercetare este simplu, dar ne aflam în domeniul bibliografiei specializate si articolele pe care le vom gasi sînt de nivel de cercetare.

Al doilea tip de cercetare este acela care are drept scop redactarea unei expuneri, a unei lucrari de seminar, a unui dosar: este vorba sa în]elegi un subiect, sa gasesti un minimum de informa]ie, sa alcatuiesti o bibliografie de baza care sa permita dezvoltarea unui punct sau altul al subiectului.

Se recunoaste aici un model scolar prezent în via]a studen]easca din primul pîna în ultimul an de studiu. Se stie de asemenea ca, în loc sa caute o anumita logica de înva]are, studentul debutant vrea mai întîi sa gaseasca o carte care îi va da, daca este posibil în pu]ine pagini, esen]ialul din ceea ce trebuie sa stie despre un subiect anume si care, pe scurt, îl va scuti de o veritabila cercetare documentara... Problema în acest caz este ca nu exista sinteze despre toate subiectele, ca cele care exista nu sînt în mod obligatoriu abordabile de catre orice cititor si, `n sf`rsit, daca mai e cazul, sa reperezi aceasta sinteza cîta vreme exista numeroase alte lucrari pe acest subiect. Cine garanteaza ca, la o cautare în catalogul pe materii al bibliotecii, aceasta lucrare este chiar cea mai potrivita nivelului de cunostin]e? Ce faci în cazul în care “cartea” nu este disponibila?

Idealul în acest caz este ca bibliotecarul de referin]e sa recomande studen]ilor cîteva enciclopedii sau dic]ionare în care afla, în minimum de pagini si printr-un mod de acces practic (adesea alfabetic) , informa]iile de baza: amploarea subiectului, conexiunile si limitele, vocabularul specializat utilizat chiar pentru a indexa documentele în cataloage si bibliografii. Majoritatea acestor instrumente propun articole care se termina cu o bibliografie selectiva de baza. Acest demers precede consultarea cataloagelor bibliotecii.

A-l informa pe cititor înseamna deci a-l orienta spre instrumentul care îi convine, facîndu-l totodata sa în]eleaga ca o cercetare nu se construieste pe o singura sursa, chiar daca scopul ei este o expunere sau o lucrare de seminar.

Daca ‘n alte feluri de biblioteci acest tip de cercetare este mai rar ‘ntîlnita, în biblioteca universitara, enciclopedica, putem spune ca este cea mai frecventa. Cercetarea de tip teza privea pîna nu de mult un public mai restrîns. Actualmente orice persoana care întreprinde la un moment dat o munca de cercetare- studentul din an terminal care îsi pregateste licen]a, studentul în anul de studii aprofundate, doctoranzii, cercetatorii, profesorii universitari - va `ncepe cu elaborarea unei bibliografii de baza pe subiectul studiat, bibliografie pe care o va dezvolta si o va rafina p`na la redactarea finala a tezei, studiului, cursului, car]ii etc. La aceste nivele de cercetare serviciul specializat din biblioteca noastra primeste alt fel de cerere: de bibliografie specializata care ofera o informa]ie la zi si foarte minu]ios aleasa, într-un vocabular foarte tehnic, semnalînd car]i si articole din periodice, bibliografii retrospective, bibliografii curente. Aceasta este o faza a cercetarii bibliografice la care tezarul însusi trebuie sa devina bibliograf, sa fie capabil sa foloseasca orice sursa ascunsa de informa]ie (trimiteri, note, bibliografii ascunse, etc.) . Pentru unii beneficiari însa este o faza care le permite sa se abandoneaza totalmente serviciului specializat din biblioteca, fie pentru a economisi timp, fie pentru ca au mai mare încredere în cei care mînuiesc zilnic informa]ia si cer bibliografii gata listate. Faptul ca cele mai multe cereri de acest gen vin din partea studen]ilor care-si pregatesc licen]a sau a doctoranzilor, dovedeste utilitatea unor cursuri universitare de ini]iere bibliografica, din nefericire atît de absente în universita]ile noastre, fapt care creaza o prea mare dependen]a fa]a de bibliotecarul specializat, o lipsa de încredere în posibilita]ile proprii si un trac nejustificat la nivelul de pregatire al beneficiarilor nostri. Ini]ierea în metodologia cercetarii bibliografice este acum mai necesara decît asistarea beneficiarului în gasirea informa]iei.

Relu`nd toata aceasta schema a cercetarii documentare asistata de bibliotecarul de referin]e se constata o progresie logica: se `ncepe cu enciclopedii si dic]ionare - generale, ini]ial, specializate, ulterior - la care se revine frecvent, pe toata durata cercetarii, se utilizeaza mult vocabularele sau dic]ionarele terminologice pentru precizarile de vocabular; se continua cu tratatele de sinteza si cu lucrarile de baza ale bibliografiei selective; `n sf`rsit, cercetarea documentara se orienteaza spre bibliografiile specializate, care semnaleaza car]i si articole din periodice si permit constituirea ansamblului informa]iilor publicate despre un subiect: bibliografii retrospective, pentru a sti ce s-a scris si publicat p`na la momentul cercetarii, bibliografii curente pentru a continua informarea cu ceea ce apare pe parcurs.

~n toate etapele cercetarii documentare se utilizeaza cataloagele bibliotecii sau cataloagele colective.

Rolul bibliotecarului de referin]e este, `n orice caz, acela de a furniza metode de cercetare, de a da sfaturi si nu acela de a pune `n fa]a beneficiarilor cartea care con]ine informa]ia. Trebuie, deci, sa ]inem mult la aspectul pedagogic al demersului.